In functie de interesele politice care stau, mai mult sau mai putin evident, in spatele unor comentatori ai evenimentelor de care avem parte din belsug in ultima vreme, ne confruntam cu un foarte bogat spectru de nuante. Desi este vorba despre aceleasi intamplari, titlurile din ziare sau textele scrise pe „burtierele“ televiziunilor sunt in masura sa provoace, in cel mai bun caz, nedumeriri.
De la inundatiile care au facut ravagii in mai toata tara, trecand prin gripa aviara, care ameninta omenirea, sau cutremure cumplite, nimeni nu a scapat de spaima (fireasca) legata de necazurile care ne pot lovi in orice moment. Comentatori mai mult sau mai putin renumiti sunt chemati in mass-media pentru a aduce lamuriri suplimentare despre evenimentele cu pricina. Necazul este ca si acesti analisti care ar trebui sa faca lumina in ce priveste o situatie sau alta reusesc foarte greu sa-si pastreze neutralitatea, care ar trebui sa fie prima lor calitate.
Scindarea populatiei in doua, poate trei, grupari, pe cat de distincte, pe atat de ireconciliabile, ii determina si pe cei care analizeaza un fenomen sa se adreseze cu (prea multa) predilectie catre unul dintre aceste segmente ale poporului. In functie de umorile comentatorului aflam, de exemplu, ca Puterea a „pus laba“ pe un anume domeniu sau ca pur si simplu „a preluat“, intr-o logica ce tine de jocul democratic, o institutie a statului.
Usurinta cu care se trece de la alb la negru si invers nu are catusi de putin darul de a face lumina in mintea celor multi, care asteapta sa inteleaga ce li se intampla. Isteria provocata de gripa aviara este un exemplu foarte concludent. Desi pericolul este limpede, se cauta vinovatii sau scuzele care sa justifice masurile luate de autoritati. Unii insista pe intarzierea cu care au reactionat factorii cu functii de raspundere in domeniile legate de protejarea populatiei sau pe numarul pasarilor care trebuie sacrificate, in timp ce altii indeamna la calm si considera accesele de panica drept nejustificate.
Probabil ca adevarul este, ca de obicei, pe undeva pe la mijloc. Acolo unde, din pacate, gasim prea putini oameni lucizi, care sa fie capabili de a fi, cu adevarat, „luminatori“ ai natiei, fara a folosi excesiv tot soiul de nuante, in masura sa umbreasca sau chiar sa ascunda adevarul pe care orice om normal ar dori sa-l afle.