In principiu, nu am nimic impotriva grevelor. Reprezinta un castig indiscutabil al unei democratii, chiar si asa schioape cum este cea de la noi. Foarte multi dintre noi nu o duc catusi de putin bine din punct de vedere economic si isi pun la modul foarte serios, problema zilei de maine. Daca ar fi sa enumeram categoriile mai mult sau mai putin defavorizate, care ar avea motive sa intre in greva nu ne-ar ajunge spatiul alocat acestui editorial. Problema este ca CFR-ul are "sansa" ca o greva in domeniu sa aiba efect asupra unui mare numar de oameni, cei mai multi dintre ei mult mai amarati decat cei de Caile Ferate. O alta problema este cea a liderilor de sindicat, personaje care, in cele mai multe cazuri, au facut din cariera de sindicalist o trambulina de lansare spre pozitii sociale aducatoare de bani multi. Din nou nu dam exemple, pentru ca acestea sunt cunoscute de toata lumea, in frunte cu domnul Miron "manivela" Mitrea. Am ascultat astazi, fara nici un soi de placere declaratiile unui sindicalist de frunte din domeniul Cailor Ferate Romane. Parea de-a dreptul fericit cand anunta ca miercuri toate trenurile nu vor circula timp de doua ore. Poate ca un ton mai sobru ar fi dat mai bine.
Pot sa va spun de pe acum cum vor arat si jurnalele de stiri de miercuri dimineata. Garile vor fi pline de echipe de "teren" care vor lua cadre cu trenuri blocate si vor lua interviuri "la cald" de la cei care vor trebui sa suporte consecintele actiuniii de protest. Cei care vor glasui in fata camerelor de luat vederi se vor imparti, ca de obicei, in trei categorii. Prima o va fi reprezentata de cei care vor injura "la greu" guvernul de "imbuibati" si vor oferi, cu voce groasa, replici pline de vorbe grele unele chiar obscene acoperite cu beep-urile de rigoare. Din cea de- doua categorie vor face parte cei care vor manifesta intelegere pentru greva si ne vor spune ca "probabil, n-au facut ei greva fara nici un motiv". In fine, vor exista si unii, care ii vor injura pe sindicalisti, pentru ca le incurca serios socotelilele si nu pot ajunge acolo unde ear nevoie urgenta de prezenta lor. Toate cele trei categorii au si n-au dreptate, adevarul fiind, ca intotdeauna, undeva la mijloc. Cert este ca guvernantii sunt pusi intr-o situatie foarte dificila. Daca cedeaza revendicarilor, creeaza un precedent si ne-am putea astepta la un puhoi de greve din partea celor care lucreaza in domenii vitale, si care pot sa reclame precedentul de la CFR. Daca nu cedeaza, risca sa se confrunte cu o radicalizare a miscarilor de protest ale celor de CFR, o lupta "la baioneta", din care ar avea de pierdut toti amaratii care se vor intreba, scrasnind din dinti, "CFR, CFR, trenul nostru unde e?!".