Cearta politica din Romania proaspat europeana se conceptualizeaza, se intelectualizeaza. Parlamentarii nu se bat in direct la televizor, ca in Coreea de Sud, Taiwan sau Ucraina, ci denunta inscrisuri incriminatorii ale presedintelui sau ale premierului. Or, analiza pe text inseamna ceva. Apare insa si latura ideologica. Seful statului e acuzat de cezarism. Termen pe care un dictionar il defineste drept "un regim politic inspirat din guvernarea lui Iuliu Cezar si a imparatilor romani, unde puterea este concentrata in mainile unui om puternic sprijinit de popor". Constitutionalistii francezi (ca sa ne dam si noi savanti) vorbesc si de un "cezarism democratic", atunci cand "poporul isi incredinteaza soarta unui Cezar pe care il plebisciteaza. Este alianta intre o putere forte si sufragiul universal". La modul erudit, Basescu ar putea fi acuzat si de bonapartism: "putere autoritara bazata pe apelul la popor, prin intermediul plebiscitului". La care se mai adauga, intre altele, si o dragalasa lovitura de stat. Dar nu, presedintele nu e comparat cu Napoleon. Deocamdata, "doar" cu Mussolini. Pana la Hitler, Stalin, Mao, Idi Amin etc. mai e.
Si seful statului escaladeaza in confruntarea cu blocul politico-parlamentar care-i este tot mai ostil. Dupa ce i-a denuntat, in bloc, pe alesii natiunii ca fac legi pentru infractori, in loc sa-si ceara scuze fata de dumnealor, ii acuza, aproape direct, ca nu sunt reprezentativi, fiindca nu sunt ceea ce sunt prin alegerea pe "lista nominala".
Privitor ca la teatru, cum ar spune Eminescu, romanul poate gandi ca "si el, si ceilalti au si n-au dreptate" (vorba altui poet, infinit mai putin cunoscut). Nu intreaga clasa politica este nedemna si corupta, desi putin conteaza ca o catime ar putea fi "saraca si cinstita". Nici nr. 1 din statul nostru n-ar putea ajunge Cezar, Mussolini sau macar Lukasenko, pentru ca nu-i da voie Constitutia. Pana una-alta, presedintele are prea putina putere pentru a face ce-si propune, dar nici premierul sau Parlamentul nu sunt mai in putirinta.
Incercand, de aceea, sa deslusim, in temeiul acuzelor reciproce, esenta conflictului, l-am privi ca pe o confruntare intre autoritarism si coruptie. Apele intre cele doua sunt insa greu de despartit. Iar povestea nu e noua. In Italia, in 1992, s-a declansat actiunea, legala, "Maini curate", care in 1993 pusese deja sub acuzatia de coruptie peste 2.600 de persoane, intre care 325 de deputati. O intreaga clasa politica nedemna a fost atunci spulberata. Si Roma nu era guvernata de un lider de mana forte ca Mussolini. Dar avea o justitie puternica si dreapta. Magistratului Di Pietro i se inchinau cantece, numele sau era imprimat pe T-shirt-uri, era vedeta nationala. Monica Macovei n-a obtinut, ca incredere, nici macar un vot in Parlament.