Se implinesc la acest sfarsit de saptamana 60 de ani de la incheierea intalnirii de la Ialta a celor trei mari - Roosevelt, Churchill si Stalin - care planuiau viitoarea configuratie a lumii dupa anihilarea celui de-al patrulea a€žmarea€œ, Hitler, impins pe povarnisul infrangerii totale si ireversibile. Legenda politica postbelica a retinut, cu tenacitate, ca in micul orasel Livadia, la 3 kilometri de Ialta, s-au stabilit granitele estice ale URSS pe a€žlinia Curzona€œ, cum declara si astazi sursele rusesti. De fapt, cei doi lideri occidentali, muribundul Roosevelt si uzatul Churchill, au acceptat expansiunea teritoriala catre vest a imperiului sovietic al lui Stalin, decisa prin Pactul Ribbentrop-Molotov. Aceleasi surse amintesc doar de a€žteritoriile poloneze si baltice anexate in 1940a€œ, dar nu si de Basarabia, fragmentata de URSS in conditii identice. S-a mai stabilit crearea ONU si dreptul de veto al a€žputerilor invingatoarea€œ, demilitarizarea si a€ždenazificareaa€œ Germaniei, pastrarea unor teritorii in Asia de catre Uniunea Sovietica, formarea de guverne democratice in Polonia si Iugoslavia (angajament incalcat brutal de Moscova).
Soarta Romaniei si a partii de lume din vecinatatea sa imediata avea sa fie decisa mai inainte cu patru luni la sugestia cunoscuta a lui Churchill. Prin faimosul biletel pe care i l-a pus sub ochi lui Stalin, la intalnirea lor bilaterala de la Moscova din 9 octombrie 1944, liderul britanic propunea, cifric si cinic, o impartire precisa a sferelor de influenta: 1) Romania - 90 la suta URSS; 2) Grecia - 90 la suta Marea Britanie; 3) Iugoslavia 50:50; 4) Ungaria 50:50; 5) Bulgaria - 90 la suta URSS. O partajare cel putin aiurea, fie si pentru faptul ca in Grecia comunistii erau la acea vreme foarte puternici (a trebuit sa se poarte un razboi atroce pentru a-i zdrobi), iar in Romania comunistii erau de ordinul catorva sute (cu multa viclenie si cruzime a reusit Moscova sa-i impuna la putere). Grecia a a€žcazuta€œ totusi in sfera de influenta occidentala, Romania in cea sovietica.
De altfel, peste exact un an, o luna si o zi de la inceputul conferintei de la Ialta (4 februarie 1945), acelasi Churchill proclama declansarea de catre Uniunea Sovietica a razboiului rece. La 5 martie 1946 a inceput un razboi planetar ciudat, cum istoria nu mai cunoscuse pana atunci, si care nu se stie, inca, daca s-a incheiat. Pentru unii da, in 1989, o data cu spargerea Zidului Berlinului si Revolutia romana. Pentru altii la 1 mai 2003, cand s-a decis integrarea in Uniunea Europeana a tarilor europene incatusate de URSS in Tratatul de la Varsovia si CAER. Din fericire, Malta (care rimeaza cu Ialta) n-a insemnat mentinerea Romaniei sub tutela Moscovei, asa cum s-a crezut pana la intrarea tarii noastre in NATO.
De razboiul rece, ce sa mai vorbim? Zilele trecute, ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, declara ca Moscova nu doreste un nou razboi rece, ca a€žnu doreste sa-si extinda sfera de influentaa€œ, ci doar sa-si apere a€žinteresele, indeosebi cele de securitatea€œ. Daca intre sfere de influenta si interese de securitate exista, intr-adevar, vreo diferenta semnificativa, ramane in continuare de vazut.