Ma uit in jurul meu si ma minunez. Am fost si suntem o tara de oameni priceputi. Avem habar de tot ce misca, ne inghesuim sa dam sfaturi, sa gasim solutii in locul celor care nu o fac, ne consideram parerea de referinta in orice domeniu… si, cu toate astea, rezultatele sunt egale cu zero. Pai, cu atatia specialisti de care geme Romania prin orase si pe la sate, cum de nu suntem primii in orice domeniu, sa se vada o imbunatatire progresiva in realitatile din jur si in mentalitati? La orice colt de bloc, toti cei adunati ciorchine isi dau cu parerea cum ar fi mai bine sa se procedeze in politica, sanatate, relatii externe, fotbal etc. In cazul unei probleme de sanatate, toate colegele vorbarete se intrec care mai de care sa sustina un tratament, babesc sau nu, dar cu siguranta miraculos. Ne dam cu parerea - de cele mai multe ori fara a avea habar de coordonatele situatiei pe care o luam in colimator - si suntem campioni la acest sport national. Facem din tantar armasar si nimic nu ne satisface mai tare ca hobby decat sa stam la o barfa mica si sa ne dam destepti cand nu intereseaza pe nimeni. Suntem mai inteligenti decat preotul din cartier, medicul de familie, profesorul nostru, electricianul pe care l-am solicitat la domiciliu, mecanicul de la service-ul unde am dus masina la reparat, mai destepti decat membrii Guvernului, decat primul ministru si chiar decat presedintele! O tara de destepti, o adunatura de capete luminate pe metru patrat… Si unde e atunci progresul, unde sunt solutiile viabile pentru redresarea economiei? Pai, pentru ca suntem si cei mai experimentati la pasarea responsabilitatii, intotdeauna ne gasim scuze cand nu ne reuseste ceva, dar stim sa facem gargara cand greseste cel de langa noi, fiind convinsi ca noi ne-am fi descurcat cu mult mai bine.