Deseori sunt intrebat - si li se intampla tuturor eurodeputatilor nostri - ce se spune la Bruxelles despre situatia de acum din Romania. Inevitabil, raspunsul meu descumpaneste: nu se spune aproape nimic. Iar ce se spune este previzibil. Cel putin in Parlamentul European, regula e foarte simpla: fiecare grup politic european sprijina partidul national din familia sa. De exemplu, tot ce face PD in Romania va fi apreciat de Partidul Popular European, dar va fi criticat de Partidul Socialist European; premierul Tariceanu, in ce face la Bucuresti, va avea sprijinul liberalilor europeni, dar va fi mustrat de voci din alte familii - si tot asa.
Mai pe scurt spus, trebuie sa intelegem (si sa acceptam in jocul politic intern) ca nu exista o opinie a Bruxelles-ului. Fiecare grup politic, acolo, are opinia sa. Uneori ele concorda, alteori nu. Oficialii europeni nu sunt diriginti continentali, care sa dea cu rigla la palma unora si sa mangaie pe crestet pe altii. In ultimii 17 ani, la noi s-a creat acest reflex: cand avem impresia ca am facut vreo boacana, ciulim urechea sa vedem ce spune Europa despre noi. Si suntem uneori descumpaniti cand vedem ca nici Europa nu vorbeste pe o singura voce. Un exemplu recent: grupul liberal-democrat de la Bruxelles (la care este afiliat PNL) a spus ca decizia premierului roman de a amana alegerile europene - pentru a favoriza dezbaterea, pentru a le feri de contaminarea cu subiecte nationale etc. - a fost una buna; grupul popular european (din care face parte PD) a spus ca aceeasi decizie a fost una proasta s.a.m.d.
In plus, trebuie sa ne fie la fel de limpede ca UE - acum, cand implineste 50 de ani de reale succese, dar totodata e in fata unui viitor imediat plin de provocari certe - are probleme cu mult mai mari decat sa stea cu ochii pe Romania. Fiecare tara din Uniune are, cum e si normal, problemele sale si nimeni nu-si pierde vremea ca sa sufle-n supa altuia.
Singura amenintare pentru Romania, deocamdata, este ca membri ai Comisiei Europene sa capete impresia ca, din cauza luptei de orgolii de la Bucuresti, ritmul reformelor postaderare a incetinit. Nu lupta politica din Romania deranjeaza; ceea ce ar deranja ar fi daca aceasta lupta ar consuma toate energiile si ar pune in pericol parcursul integrarii noastre. In acest caz, ei ar putea cere impunerea unor clauze - ceea ce, evident, nu ar fi o nota buna pentru noi. In rest, ramane ca si pana acum. Din cand in cand, cate un oficial european va veni la Bucuresti si, dupa caz, va lauda sau va critica guvernul. El nu e vocea Bruxelles-ului, ci un mesager al unei familii politice. Interesati-va din ce partid european face parte respectivul si veti intelege de ce spuneam ca reactiile Europei sunt, in cea mai mare parte, previzibile.