Basescu a castigat in 2004 cucerind inimile oamenilor prin aparenta de normalitate, de sinceritate, de pragmatism pe care o afisa si, nu in ultimul rand, prin limbajul sau simplu, nesimandicos. A devenit repede simpatic, iubit de popor, care era incantat peste masura ca se putea aproape trage de sireturi cu presedintele, considerandu-l unul de-al lor si fiind dispusi sa-i ierte foarte usor greselile. Nu l-au privit ca pe un presedinte, ci ca pe un om, iar a gresi e omeneste. Multi si-au pus intrebarea daca Basescu are fata de presedinte si au ajuns la concluzia ca ar avea, chiar si cu limbajul uneori baietesc, marinaresc pe care il adopta, facea parte din nonconformismul sau de personaj autentic, necontrafacut, si era de o mie de ori mai bun decat frazele scortoase si pretentioase ale predecesorilor, gatuiti de cate un "mai, animalule". Asa este el si a stiut sa speculeze ce avantaje a avut fata de altii, propunand un nou tip de politician care Romaniei ii lipsea. Nu a putut sa o faca pana la capat, alegand sa pastreze din naravurile inaintasilor fix ce nu trebuia. Ajunsese intr-o vreme sa nu scape nici o ocazie de a face referiri si aprecieri la adresa bietilor scribi autohtoni. Ori ca jigneste pe fata o data si bine, ori ca jigneste subtil de zece ori in ultimele zece ocazii avute, deci cu un procentaj de 100%, e acelasi lucru. Incet-incet, popularul presedinte si-a intrat in rol si si-a departat presa. Probabil pentru ca, in opinia sa, ziaristii nu sunt atat de importanti precum se cred, asa ca de ce sa se poarte cu manusi? A patra putere in stat nu mai prezinta nici un fel de importanta pentru institutiile statului, dupa cum cu nonsalanta declara Basescu, deci nici pentru el, din moment ce se preteaza la atacuri pe sub centura la adresa celor care l-au.. atacat, uitand ca razbunarea e arma... altora. Singura explicatie pe care o gasesc este ca seful statului s-a suparat ca vacarul pe sat pe urma criticilor pe care mass-media i le-au facut, atunci cand au avut ocazia. Poate ca unele au exagerat putin, dar Basescu uita ca este persoana publica, deci supus criticilor. Uita si ca fiecare padure are uscaturile ei si nu trebuie sa tai preventiv toata padurea de frica sa nu dea seceta, doar pentru ca te-ai impiedicat la un moment dat de un ciot uitat de padurar pe carare. Si mai uita si ca uscaturile pot lua foc de la orice scanteie si ard repede. Nici o inundatie verbala nu le-ar mai putea opri. Degeaba se joaca in sceneta presedintiei pe el insusi cu atata dezinvoltura, daca da cu bata-n balta fix la adresa celor care au o destul de mare responsabilitate legat de imaginea sa. Degeaba are un comportament liber si fara etichete si masti, daca e de ajuns o clipa de neatentie sa se faca de cacao. Nu ne dorim un presedinte care sa ne explice in termeni stiintifici la o plimbare printre bietii inundati despre planurile pe termen lung de gestionare a situatiilor de criza, de exemplu, dar nici nu ne place sa fim luati drept "gaozari" cu ecou in presa internationala, doar pentru ca un presedinte ce se declara democrat nu mai inghite dintr-o data libertatea presei.