Divortul dintre partidele castigatoare ale alegerilor din 2004 este deja un fapt implinit, cu atat mai mult cu cat ambii "parinti" ai Aliantei, recte domnii Basescu si Tariceanu, au declarat pe fata ca nu mai este nicio sansa de impacare. Pe de o parte, s-ar putea spune ca decizia luata este una fireasca dupa o mult prea lunga perioada de cotonogeli in vazul lumii, conflictul luand adeseori aspectul unei impardonabile rafuieli de mahala. Un scandal fara de sfarsit, la care copiii asista neputinciosi atunci cand parintii lor se altoiesc in draci unul pe altul fara sa le pese de traumele psihice pe care le pot provoca plozilor, uluiti de faptul ca "mami" si "tati" au ajuns sa nu se mai inteleaga cu niciun chip.
Ca in orice caz de divort, fiecare dintre parti se considera vatamata si da vina pe violenta sau pe preacurvia celuilalt. "Rudele" impricinatilor isi dau cu presupusul fara sa uite ca ar putea scoate oarece profit din jalnica tevatura. Cel mai interesat pare a fi PSD-ul, care spera ca dupa o perioada in care a stat in "bucataria de vara", sa se bage, cu catel, cu purcel, in casa locuita de cei doi. Altii, cum ar fi PRM-ul sau PC-ul, stau pe margine si isi freaca mainile plini de satisfactie pentru ca au ocazia sa mai ciupeasca ceva din averea celor doi sau macar sa iasa in fata cu tot soiul de declaratii pline de venin fata de fosta familie.
Cei mai necajiti raman, ca de obicei, copiii, nevinovatii care au crezut ca nu vor ramane pe drumuri din pricina hachitelor celor pe care ii credeau protectorii lor in lupta cu ticalosiile. In speta, este vorba despre cei aproape 40% dintre votanti, care cu putina vreme in urma se prefaceau, din prea multa buna-credinta, ca nu observa certurile sau cotonogelile Aliantei care din DA s-a transformat in BA. Pentru acestia, "divortul" reprezinta cu adevarat o problema importanta, cel putin pana una-alta. Probabil ca unii vor migra spre neamurile care ii momesc pe la colturi. Cei mai multi vor trage, probabil, o injuratura sanatoasa, printre dinti, si isi vor vedea de treburile lor, din ce in ce mai putin interesati de situatia lor "familiala" si de soarta tulbure care ii paste pe fostii lor "parinti". Neuitand o vorba stramoseasca ce spune "ce i-o fi mamii, i-o fi si tatii". Chiar daca sunt convinsi ca niciunul n-o va duce prea bine.