Nu cu mult timp in urma, intreaga Romanie se uita chioras la transferurile pe banda rulanta si musai din afara, in special din Portugalia si America de Sud, ale CFR-ului din Cluj. Nu au aparut doar comentarii nationaliste, ci s-a mers pana acolo incat sa se ceara, de catre conducatorii cluburilor noastre, adoptarea unui nou regulament protectionist prin care sa se interzica prezenta atat de multor jucatori straini la meciurile din campionatul Romaniei. Cum cainii latra si ursu trece, asa si cu oficialii clujeni: si-au vazut linistiti de drum, au investit masiv in noul stadion si in echipa - ca doar sunt campionii Romaniei, nu? - si s-au pregatit de Liga Campionilor. Nu s-au batut cu toti cei care le-au cerut socoteala ca l-au demis pe Andone, nu au dat replica celor care le radeau in nas cand au vazut in ce grupa de foc au cazut in Liga Campionilor. Si bine au facut pentru ca, mai presus de victoria obtinuta in fata lui AS Roma, Clujul a aratat Romaniei ce inseamna mentalitatea jucatorului strain de fotbal, anume de a nu ceda decat atunci cand este fluierat finalul jocului. Bunaoara, cine putea spune de la la CFR ca "m-am temut ca dupa 1-0 sa nu ne dea un sac"? Evident, un roman, Eugen Trica. Cine a aratat ca se poate castiga un meci in deplasare chiar si cand esti condus cu 1-0? Culio si restul gastiii latino. Nu stiu daca italianul Trombetta i-a citit la perfectie pe conationalii sai, nu stiu daca jucatorii Romei vor sa scape de Spaletti (si nici nu ma interseaza), stiu doar ca macaronarul a avut curajul sa-l dezlipeasca pe Culio de pe banca de rezerve si sa-l arunce in lupta. Si a castigat, pentru ca trupa latino cu influente afro si un pic mioritice n-a capotat in fata numelui AS Roma. A simtit ca formatia lui Totti este o umbra a ceea ce a fost in trecut si a avut tupeul de a se lupta parte in parte dovedind ca nu este suficient sa te prezinti la meci pentru a-l si castiga.
Nu stiu daca un numar exagerat de mare de straini face bine fotbalului romanesc, pentru ca multi dintre ei se pricep doar la a dribla performanta, insa stiu cu siguranta ca cei de valoare pot pune umarul si ne pot urni din mocirla in care ne zbatem. Iar solutia acordarii cetateniei pentru jucatorii care stralucesc intr-o meci mi se pare cel putin hazardata, daca nu chiar hilara, mai ales ca pleaca tocmai de la unul dintre mai marii fotbalului romanesc.