Profitand de un interviu la ProVest, Traian Basescu a lansat un atac dur la adresa celor care au sustinut teza ca Tamplarul si Electricianul din Irak nu erau doi amarati plecati in lume pentru a castiga o paine, ci doi agenti trimisi de Serviciile Secrete romanesti pentru a-i spiona pe americani.
Fara logica, mai ales daca ne gandim ca nimeni n-a sustinut asa ceva, interventia prezidentiala are trei posibile explicatii firesti:
a) S-a dorit o accentuare a ipostazei de romani simpli, bietii de ei, a celor doi, pentru a trage profit electoral din eliberarea lor de catre presedinte.
b) S-a dorit eliminarea oricarei suspiciuni ca Tamplarul si Electricianul ar fi fost agenti SIE sau ai Directiei de Informatii a Armatei pentru ca oamenii presedintelui - Claudiu Saftoiu si Sergiu Medar - sa fie deasupra oricarei banuieli, dar mai ales pentru ca Serviciile Secrete, atat de indragite de presedinte, sa nu fie din nou luate la intrebari.
c) Pur si simplu, Traian Basescu n-a reusit din nou sa-si stavileasca nevoia sa bolnavicioasa de a face pe interesantul in fata camerelor de luat vederi.
Indiferent de explicatii, efortul prezidential de a-i reduce pe cei doi la conditia de simpli cetateni, nitel atinsi de tembelism (pentru ca tembelism e sa te apuci sa filmezi intr-o baza militara in Irak, dupa ce, la angajare, ti s-a pus in vedere sa nu cumva sa faci asta), intra in conflict cu multe date ale taraseniei din Irak.
Teza ca respectivii ar fi altceva decat niste simpli amarati s-a ivit pe fondul suspiciunii ca Tamplarul si Electricianul nu filmau asa, de dragul de a avea o amintire de la baza militara americana din Irak.
O suspiciune care izvorase dintr-o serie de fapte ce nu corespund logic prestatiei de insi care s-au crezut o clipa turisti japonezi intr-o unitate militara de pe campul de lupta al unuia dintre cele mai crancene razboaie angajate de americani in ultimii ani.
Comunicatele Coalitiei, SIE, MAE, Administratiei prezidentiale au un punct comun: cei doi au fost surprinsi filmand intr-o baza militara americana, desi Regulamentul interzicea asa ceva.
Politicienii si jurnalistii cotrocenisti s-au intrecut in a evidentia caracterul infricosator al gestului. Cei doi filmau din pur imbold turistic, daca nu chiar cinefil. Militarii americani sunt insa necrutatori cu cei care nu respecta Regulamentele de ordine interioara. In consecinta, era normal ca simplul gest de a incalca Regulamentele sa le aduca, celor doi, o sedere de trei luni in detentie, intr-o celula cu alti arabi suspectati de terorism, in conditii de o duritate neobisnuita.
In lumina acestei faime, si-ar gasi explicatia acest paradox, evident oricarei minti normale.
Simpla incalcare a Regulamentului de ordine interioara de niste civili a dus la o sanctiune de proportii incomensurabile: detinerea ca prizonieri de razboi timp de trei luni.
Ba mai mult, daca ar fi sa dam crezare afirmatiilor lui Razvan Ungureanu de la Conferinta de presa de duminica trecuta, cei doi au fost eliberati numai dupa o interventie politica la cel mai inalt nivel.
Pentru a justifica acest comportament aberant, aparatorii lui Traian Basescu au invocat suspiciunea ca Tamplarul si Electricianul puteau filma pentru ca insurgentii sa cunoasca baza din interior. O justificare ce-si gaseste credibilitatea in amanuntul ca respectivii nu s-au apucat sa filmeze de cum au ajuns in baza, loviti de nevoia turistica de imortalizare, ci mult mai tarziu, prin octombrie 2006. Ba mai mult, ca ei aveau asupra lor, in locul interzis, si un laptop. Oricat de tembel ai fi, lucrator necalificat angajat undeva in strainatate, nu risti sa fii amendat sau dat afara doar de dragul de a infatisa neamurilor de acasa imaginea locurilor in care tu ti-ai castigat painea.
Tocmai aceasta explicatie a ce li s-a intamplat celor doi face si mai ciudata reactia americanilor. Presupunand ca au fost banuiti de colaborare cu insurgentii, americanii ar fi fost obligati sa clarifice situatia in doi timpi si trei miscari. Cand descoperi doi lucratori straini filmand baza din interior si-i suspectezi de colaborare cu insurgentii, primul lucru pe care-l faci e sa stabilesti rapid daca nu sunt semnul premergator unui atac din interior sau din exterior.
Comunicatul final al Coalitiei recunoaste ca respectivii n-au filmat cu rea-credinta. Se recunoaste astfel ca muncitorii nostri au filmat baza de dragul de a o avea ca amintire. Pentru a ajunge la aceasta concluzie nu era nevoie de trimiterea lor la un centru de detentie pentru a fi anchetati. Doi tembeli spun totul de cum ai pus mana pe ei. Nu mai e nevoie nici sa-i duci la anchetatorul profesionist.
Nu s-a intamplat asa cu muncitorii romani. Ei nu numai ca n-au fost eliberati cu un picior in fund sau cu datul afara. Au fost azvarliti intr-o inchisoare cu conditii extrem de dure, au fost lipsiti de cele mai elementare drepturi.
Romanii - si nu numai ei - s-ar putea intreba:
Chiar asa de tembeli sunt americanii incat sa tina doi amarati ca prizonieri de razboi, sa le interzica orice comunicare cu exteriorul, sa-i elibereze doar dupa ce s-a creat un urias scandal, pentru ca respectivii au filmat fara aprobarea comandantului bazei?
Uimirea starnita de aceasta intrebare s-ar putea spulbera daca ne vom pune alta intrebare.
Dar daca respectivii n-au filmat doar interiorul bazei, ci altceva, mult mai important pentru americani?