De cate ori ascult melodia "S-o facem lata!", interpretata, cu talentu-i recunoscut, de Stefan Banica Junior, am o strangere de inima. Nu pentru ca n-ar fi vorba despre o linie melodica placuta auzului. Fara sa vreau ma gandesc la racnetele care se aud tarziu in noapte din apartamentele in care "gasca de nebuni" isi face de cap, insensibila la "vecinii care si-ar dori poate sa se odihneasca sau poate la copiii care, cum-necum trebuie sa-si faca somnul absolut necesar. Hai sa ne imaginam ca familia Banica nu ar locui in vila, despre care au tot relatat revistele din zona mondenului, si ar fi niste "simpli cetateni" care locuiesc intr-un apartament obisnuit de bloc, si tocmai cand micuta Violeta s-a potolit din plans dupa niste colici intestinale si a adormit spre fericirea familiei, la apartamentul de deasupra, ar incepe o paranghelie de tipul celei pe care o descrie textul melodiei, de altfel foarte buna, interpretata de Stefan. Ce-ar face cea alintata ca "zana surprizelor"?. Probabil ca ar suna la politie. Dar conform textului melodiei, pe petrecareti i-ar durea in cot de situatia vecinilor si si-ar vedea de petrecerea "pana-n zori", in care, conform unei "bune" organizari, unul aduce "tigarile", iar altul vine cu fetele, chitite pe o petrecere de pomina. Daca domnul Banica ar fi acasa si nu la vreun concert, probabil ca ar face un scandal monstru, care s-ar lovi de ranjetele tembele ale tinerilor de deasupra bine "aghezmuiti" de alcoolul pe care sunt decisi sa-l consume, in cantitati impresionante "pana in zori". Lasand la o parte gluma, desi nu am nimic impotriva petrecerilor chiar si mai putin linistite, cred ca exista suficiente discoteci in care gasca sa se poate manifesta in voie. Fara sa-si aduca la exasperare vecinii, care n-au nici o vina si care, desi apreciaza melodiile interpretate de Stefan Banica Junior, au si ei dreptul la un pic de liniste. Linistea care este cerinta minimala a unei convietuiri civilizate, de care, din pacate, noi, cei multi, care locuim la bloc, avem tot mai putin parte.