Trecura alegerile si totusi atmosfera se mentine tensionata in randul clasei politice. E suficient sa ne aruncam ochii in ograda judeteana ca sa realizam ca totul se reduce la algoritmi si interese comunale, nevoile cetatenilor fiind o chestie deja uitata, daca a fost vreodata luata in seama. Reprezentantii partidelor dau navala in teritoriu ca sa puna mana pe ce a mai ramas de impartit. Privelistea e jalnica. Cine striga mai tare are dreptate, cine vine cu argumente e luat la bataie. A venit momentul sa se invoce deja celebra expresie: "Ciocu‘ mic, ca noi suntem la putere acum".

Eu, unul, am pledat constant pentru exercitarea dreptului la vot, chiar daca pe listele de partid nu am gasit niciun nume demn de luat in seama. La ce-mi vad ochii zilele astea, inclin sa le dau dreptate celor peste 50% dintre galateni care i-au tratat cu spatele pe acesti politruci. Nimic nu are logica. Totul se face la primul impuls. Daca ai bazait in front, in secunda doi ai zburat. Zilele democratiei de partid au apus, desi eu, personal, nu cred ca a existat vreodata decat la nivel teoretic.

Inainte exista macar tendinta unei coeziuni de grup pentru a-i mentine sub aceeasi umbrela pe reprezentantii unui partid, tentati in fiecare zi sa-si ia zborul catre zona unde ii purtau interesele. Acum s-a instaurat o veritabila dictatura a sefului de partid sau, ma rog, a sefului de filiala, care poate in sfarsit sa taie si sa spanzure dupa cum crede de cuviinta. Nimic nu este mai impresionant decat puterea exemplului si am avut ocazia sa vedem la lucru noul sistem saptamana trecuta, chiar in propria ograda. Asta in conditiile in care, daca noii alesi s-ar apuca cu adevarat sa vada de interesele comunitatii, ar avea de lucru vreo 400 de ani de acum incolo.

Este suficient sa amintesc una dintre cele mai serioase probleme ale judetului in momentul de fata: lipsa fondului forestier. Taierile abuzive de copaci si furturile de masa lemnoasa ne-au adus pe ultimul loc la nivel national in ceea ce priveste suprafata acoperita de paduri. Consecintele sunt dureros de vizibile: inundatii peste inundatii si temperaturi care vor rivaliza cat de curand cu cele din Sahara. Acesta ar fi doar un singur exemplu, pentru ca o pot tine asa toata ziua, dar nu-mi permite spatiul. Deocamdata tot ce putem face este sa ne uitam cu jind la ce fac administratiile locale din alte zone ale tarii, pentru ca la noi nu se poate. Ne impiedica niste chestii mici, inutile si nesimtite.