Tulburarile pesediste din ultima vreme si, mai ales, suspiciunile legate de dobandirea averilor unora dintre liderii PSD au adus pe tapet o problema care tine atat de moralitate, cat si de doctrina. Sunt chiar pareri care vad acest partid manifestandu-se cu o mentalitate tipic comunista. Concluzia vine din faptul ca, de multe ori, comportamentul acestora frizeaza bunul-simt. Ciudat este faptul ca aceasta catalogare vine abia acum, cand foarte bine se putea vorbi astfel mai ales in perioada ultimei guvernari a social-democratilor. Atunci era insa folosita mai des sintagma "partidul-stat". Se evita astfel (din teama, din respect?) un apelativ de-a dreptul incriminator.
Liderilor PSD li se imputa bogatia, lucru care ar fi in totala contradictie cu doctrina social-democrata. Aceasta abordare este putin pe dos si poate fi suspectata de invidie. Ba, chiar ar putea fi o tentativa de razbunare. Nu trebuie neaparat sa fii un om sarac pentru a fi si de stanga. Lasam la o parte eternul exemplu al intelectualului, care, in mod traditional, trebuie sa fie musai simpatizant al ideilor de stanga. Avem un exemplu mult mai convingator. In perioada interbelica, cunoscutul bogatas Mociornita a cochetat din plin cu astfel de idei. In fabricile lui, muncitorii beneficiau de un tratament special. Salariatii sai mancau ieftin la cantinele din intreprinderi, iar de marile Sarbatori crestine primeau indemnizatii speciale si imbracaminte.
Social-democratia impune deci programe permanente pentru cei din patura saraca, a "celor multi" - cum se spune. Nu cat de bogat esti ca social-democrat, ci ce faci pentru ceilalti conteaza pentru un social-democrat. Legat de bogatie, ar conta modul in care o dobandesti. Dar acest lucru este valabil pentru orice persoana care acumuleaza avere. Un social-democrat nu are voie s-o faca prin spolierea altora. Asta e clar.
Cand insa este vorba despre tertipuri care duc in zona furtului, atunci, in ziua de azi, nu trebuie suspectati numai social-democratii si nu doar ei trebuie etichetati intr-un fel sau altul. Nu sunt ei singurii care s-au imbogatit in aceasta tara la vremuri de tranzitie. Problema intra din nou in sfera moralitatii generale. Unde Justitia nu prea mai are cum sa faca ordine. Evident, framantarile din PSD trebuie sa duca spre o curatenie generala. Din acest punct de vedere, demersul grupului condus de Adrian Nastase, pentru o alta platforma social-democrata, este oarecum de neinteles. Fiindca, intr-adevar, se pune intrebarea: cat de social-democrat este Adrian Nastase?