"Puterea judecătorească a devenit un mijloc de a servi pentru eliminarea unor adversari politici sau competitori economici. Asistăm la linşaje mediatice care au dus la apariţia unui concept periculos: prezumţia de vinovăţie", de Ion Iliescu - fost student la Moscova, fost prim secretar la Iaşi, fost director al Editurii Tehnice, aproape fost hidrotehnist, fost preşedinte de partid şi, cu voia dumneavoastră, fost preşedinte de ţară. E adevărat că trăim intr-o ţară condusă in trecut de actuali cercetaţi penal, care se dau drept victime politice, iar această poveste se va intampla la nesfarşit. Insă imi e greu să primesc lecţii de democraţie şi să iau drept bune viziunile in ce priveşte justiţia ale unui individ care a chemat minerii in Bucureşti pentru a planta panseluţe şi care a răcnit cat l-au ţinut bojocii că soţii Ceauşescu "au intinat onoarea Partidului Comunist Roman".
Chiar dacă are aspect de carnaval deşănţat, actuala vanătoare de copupţi prinşi, arestaţi şi eliberaţi din pricina unor vicii ale sistemului dovedeşte că măcar se onorează nişte promisiuni făcute electoratului, chiar dacă doar la suprafaţă.
"Arde-i pe corupţi!" a devenit mai mult decat un slogan. Pusă in practică, formula a dat justiţiei un aspect de maşină propagandistică acum mai mult decat in guvernarea pesedistă, pentru că trebuie să ne amintim faptul că atunci chiar şi Traian Băsescu mai dădea cu subsemnatul pe la Parchet in dosarul Flota, sau chiar şi Tăriceanu a fost luat la intrebări despre tranzacţiile cu acţiuni Petromidia.
Cum in Romania nici măcar gardurile ce imprejmuiesc ogrăzi nu stau drepte, nu aveam cum să avem parte de o luptă anticorupţie in toată puterea cuvantului. Insă imi saltă inima de bucurie cand văd politicieni despre care sunt convins că au comis tot felul de măgării, dar nu am dovezi să şi răcnesc lucrul ăsta, cum se dau de ceasul morţii să ne explice că nu li se potrivesc hainele cu dungi.