Pentru foarte multi dintre cei care au votat acum doi ani si jumatate cu Alianta D.A., referendumul din 19 mai vine sa le creeze dileme foarte greu de surmontat. Desi antrenati serios de-a lungul timpului in a alege "raul cel mai mic", se vad pusi intr-o situatie foarte dificila.
Domnul Gabriel Liiceanu cerea zilele trecute o implicare masiva a intelectualilor pentru a decide intr-un "moment hotarator pentru tara". Usor de spus, greu de infaptuit! Cei care au reusit sa treaca intr-o tabara sau alta se pot considera niste oameni fericiti, cel putin pentru ca nu mai sunt siliti sa puna in balanta si sa cantareasca "la centima" toate evenimentele din ultima vreme si nu numai.
Una dintre variante este de a vota impotriva demiterii presedintelui suspendat temporar. Pare o optiune usor de luat, avand in vedere faptul ca domnul Basescu a afisat o pozitie fatisa impotriva coruptiei, un cancer al societatii noastre postdecembriste, ajunsa in 2004 la stadiul de metastaza. Exista totusi si un "dar". Este vorba, printre altele, despre afacerile desfasurate de fruntasi ai PD, despre care s-a scris mult si care nu par a avea doza de puritate pe care doreste sa le-o confere "marinarul". Mai exista si un discurs peste masura de populist care se accentueaza pe zi ce trece si care nu poate sa nu trezeasca fiorii unei posibile dictaturi, asa cum scria, in ultimul sau editorial, regretatul Octavian Paler. Ca sa nu mai vorbim despre mijloacele nu tocmai elegante prin care cel care se sprijina, usor excesiv, pe popor le foloseste in lupta cu cei care se impotrivesc metodelor sale de a conduce tara, intre care la loc de cinste se afla "biletelele" aparute ca din senin.
Varianta a doua, cea prin care votul ar fi pentru demiterea presedintelui, pare a fi cel putin la fel de pacatoasa. A fi partas la demiterea domnului Basescu ar fi sinonim cu acceptarea legalizarii coruptiei si a revenirii la putere a unui partid (PSD) perceput, cu toate incercarile de cosmetizare, ca fiind "marele sforar" in ceea ce priveste afacerile cu miros de spaga de milioane de euro. Un partid pentru care celebra replica "ciocu' mic!" ar putea fi inscrisa printre cei trei trandafiri din sigla sa, un partid care pare a se fi servit de credulitatea multor romani pentru ca mai-marii sai sa adune averi ametitoare.
O dilema din care, vorba marelui Caragiale, "nu putem iesi". De masura in care partile implicate in conflict vor reusi sa convinga electoratul in urmatoarele zile depinde soarta lui Traian Basescu. Din pacate, chiar daca nu in mod esential, inclusiv soarta tarii pentru urmatoarea perioada de timp. Cu adevarat, o alegere a naibii de grea!