Romanul de rand nu se dezminte. Cu cat zavistia, cearta, galceava, zarva cuprinde si mai zgomotos clasa politica, cu atat mai vartos creste si pofta omului simplu de a face haz de necaz. Blaga, unul dintre cei mai de seama ganditori ai veacului trecut, observase la vremea lui ca "omul simplu il recunosti din aceea ca se mira de toate, dar simplitatea i-o recunosti si din aceea ca de unele lucruri nu se mira indeajuns." Insa, asa cum a facut-o totdeauna, spre a-si pastra acel echilibru sufletesc, cumpana vietii, care i-a permis sa treaca peste toate primejdiile si faradelegile, omul simplu stie sa-si ascunda necazul, prin glume si voie buna, fie ea si simulata cateodata. La fel procedeaza si in prezentul imediat.
Nu mai departe decat zilele trecute, un amic, vesnic hatru, cu toate ca nu a fost ocolit de norii belelor de toate felurile, aprecia in aceeasi nota de umor acid o isprava de ultima ora a parlamentarilor. Ce zici de numirea lui Dan Voiculescu in capul comisiei de ancheta a presedintelui Basescu? E de pomina. Performanta europeana, nene. Seara ne culcam plangand si dimineata ne trezim razand. Pentru ca asa s-a ajuns la noi - plange plansul de plans si rade rasul de ras. Taman pe domn‘ Profesor, posesorul "solutiei imorale", rebotezat Felix (cu adaosul prezidential Motanul, inspirat din oarece legaturi primejdioase cu Securitatea), cel care si-a luat revansa nasitului cu acel Pinocchio la adresa vajnicului sau adversar, s-au gasit sa-l unga sef peste comisie. De parca, toti ar fi picat din Luna si nu ar sti tot natul cum se mananca ei, pe la televiziuni, precum cainii printre gard.
Si-apoi, ctitorul partidului-Antena are destule bube-n propria scafarlie pline de puroaie inca dubioase, nediagnosticate convingator de "specialistii" in materie. Normal ar fi fost ca dumnealui sa-si ridice nametii din fata propriei usi si abia apoi sa se ingrijeasca de bruma ce cade pe casa vecinului. Nu mi se pare nici macar a fi barbat cel care face gunoi si, in acelasi timp, se plange de curatenie. Inainte de a innegri pe altul, dintr-o minima cerinta de igiena morala, s-ar cere sa-si albeasca propria imagine patata mizerabil, cu toate ca nici cu Dunarea nu ar reusi sa se spele de toate pacatele-i puse in carca propasirii sale misterioase. Pai, din cate mai auzim si noi, Copos si Seres, cei care au dosare penale pe rol prin justitie, cam din Partidul Conservator, fost Umanist si social-liberal, al carui mentor se mindreste a fi, s-au ridicat in functiile publice, de unde si-au luat talpasita prin usa din dos. Ce mai tura-vura, au cam scrantit-o, intrucat din cauza lor s-a stricat... drumul in mijlocul carutii, taman cand le era guvernarea mai draga. La Scriptura, Cartea Sfanta pe care toti depun juruinta in clipa cand li se ofera jilturile pufoase asezate pe punga grasa cu banet public, Domnul intreaba limpede, prin vorbe de adanca intelepciune: "De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau si barna din ochiul tau nu o iei in seama?" Cum de le-au dat asa de repede uitarii?
Precum vezi, politicienii de astazi, cu mici exceptii, sunt Tanda, Manda, trei lei bucata. Rade rasul tara si mascaraua mahalaua. Ei de boala patimesc si de leac pe altii-i sfatuiesc. Furiosi, artagosi scarpina raia altora, dar o rascolesc in primul rand pe a lor. Dupa ce se vede cu malaiul in portofel si ajunge mare, ciocoiul nou nu te mai intreaba ce te doare. Caci ‘mnealui ii merg treburile sfoara, iar tara trebuie sa-l plateasca pentru toate netrebniciile si sforariile. Vorba ceea: "Ei fura bine, ascund rau - pica vina-n capul meu; fura rau si ascund bine - pica vina-n cap la mine." Nici de oameni nu se rusineaza, nici de Dumnezeu nu se infricoseaza. Asa ca slabe sperante, dupa atatea certuri, sa vedem din porc stup si din cioara cuc.
Asta-i comedia la noi.
Omul simplu sta si se mira cum a ajuns Pacala sa il judece pe Tandala. Din nenorocire, asa cum istoria a statornicit, in spatele oricarei comedii se ascunde o tragedie. Lumea crapa, dar mandra se piaptana. In loc sa-si vada de rosturile care li s-au incredintat, din ce in ce mai incarcate de raspundere, dupa aderarea la Casa Comuna Europeana, politicienii nostri duc tara pe calea disperarii, a deznadejdii si a exasperarii. Cetateanul de rand, in simplitatea lui, satul de vorbele si faptele lui Pacala-Tandala, cu acelasi suras amar-dulce, il asteapta la cotitura cabinelor de vot, indeajuns de mirat, cu o urare pe masura: "Mai stai, plecare-ai, c-acum venisi, duce-te-ai!"