La inceput de primavara ne-a lovit de inca o problema: sa ne primeasca ai de dincolo in Europa lor. Problema se ridica atunci cand guvernului nostru i se cere sa nominalizeze cazurile de coruptie din tara si, evident, sa le rezolve. De finalizare raspundem noi. In functie de cum ne prezentam lectia in fata lui Olli Rehn, comisarul european pentru extindere, obtinem nota de trecere sau nu. La randul sau, Basescu spune ca nici noi nu mai avem sa fim etichetati in fel si chip, cum ca suntem corupti, dar ca nu ne cunoastem coruptii. Pana la urma, cine ii poate indica cu degetul? Cine se ocupa de chestia asta care ne strica imaginea peste tot? Evident ca cei despre care se zvoneste si se vorbeste nu sunt niste necunoscuti, ci sunt destul de cunoscuti pe aici pe la noi, dar nimeni nu o recunoaste. Pana si pentru un hot de buzunare e nevoie de o procedura anevoioasa pentru a-i proba vinovatia… de ce ar fi mai simplu in cazul unor ditamai acuzatii de coruptie! Spre sustinerea afirmatiilor sale, Basescu a comparat populatia totala a Romaniei cu numarul posibil de corupti, raportul demonstrand fara drept de tagada ca tara noastra este una corupta si fara sanse de vindecare. Pe de alta parte, presedintele Parlamentului European afirma clar si raspicat ca problema constatata in decembrie 2004, si anume functionarea ineficienta a administratiei, este in continuare o problema… De parca in doua luni am fi starpit tot ce a crescut lejer in ultimii ani. Desi a fost de aceeasi parere cu presedintele Basescu, cum ca nu se poate eticheta o intreaga tara dupa cativa romani, presedintele Parlamentului European a specificat ca ar fi indicat ca, pana in aprilie, sa venim cu un raport favorabil in fata maritului juriu, sa aratam ca ne putem rezolva singuri problemele si sa nu asteptam sa ni le rezolve altii. Pai nici nu ar putea fi altfel.. cum am mai indrazni sa ne privim in ochi ca tara, daca nici sa luam taurul de coarne nu suntem in stare?