Incalzire globala. Strategii energetice la nivel continental si global. Necesitatea reducerii dependentei de hidrocarburi, paralel cu necesitatea reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera. Cu aceste probleme, a caror solutionare simultana este dificil, sau uneori chiar imposibil, de realizat, se confrunta, practic, toate statele care au industrie, fie ele mari puteri economice si geopolitice, fie tari in curs de dezvoltare, de nivelul economic sau demografic ale Romaniei.
Brazilia, o tara care a dat castig de cauza la alegerile prezidentiale candidatului care a promis ca va face posibila servirea a trei mese pe zi pentru fiecare cetatean al tarii, isi valorifica biomasa rezultata ca deseu al activitatilor agroalimentare pentru a deveni primul utilizator mondial de biocarburanti. Statele Unite incep sa inteleaga ca dependenta de petrol si emisiile de gaze cu efect de sera trebuie reduse, iar presedintele Bush, omul care a retras tara din Protocolul de la Kyoto, vorbeste acum in mesaje despre starea uniunii, despre necesitatea elaborarii unei strategii nationale in acest sens. In statele membre ale UE, daca ai timp sa privesti pe geam din autoturism, poti vedea, paralel cu soselele, mii de moristi eoliene care produc electricitate.
Pe noi, romanii, cine oare ne impiedica sa instalam astfel de generatoare, de exemplu in Carpati, in Delta Dunarii sau pe Litoral, regiuni care in niciun caz nu duc lipsa de vanturi? Sau cine ne impiedica sa cultivam porumb si plante oleaginoase, de exemplu in Insula Mare a Brailei, exploatatie agricola proprietate de stat, situata intre primele zece de pe planeta si probabil prima din UE ca suprafata (68.000 de hectare la un loc)? Ori, intr-o perioada in care deficitul bugetar se apropie de zero, cine ne impiedica sa alocam fondurile necesare pentru finalizarea proiectului nuclear (printre cele mai sigure in exploatare din lume) de la Cernavoda?
Obsesiile nationale postdecembriste ale aderarii la NATO si UE fiind in momentul de fata fapte implinite, poate ca ar trebui sa realizam ca in lumea capitalismului in care traim nu are nicio sansa individul sau natiunea care asteapta la nesfarsit ca altii sa intreprinda in locul lui actiunile menite sa-i satisfaca interesele. Sau, mai pe romaneste spus, noi, romanii, cand vom realiza ca bunastarea noastra nu este decat in mod conjunctural interesul altora? ßi cand vom pricepe, in sfarsit, ca, fara efort propriu si fara promovarea pe baza de competenta ca singur criteriu, nimic durabil nu se poate realiza?