Cercetatorii afirma ca sfarsitul veacului nostru ar putea echivala cu sfarsitul lumii pe care o stim. Au fost reportaje interesante pe Discovery (ma intreb cine le-a vazut) despre efectele incalzirii globale. In esenta, acestea ar fi: topirea calotei de gheata a Groenlandei (unii estimeaza ca, in acest ritm, gheata va disparea definitiv la sfarsitul acestui secol), ceea ce ar duce la diminuarea semnificativa a protectiei in lupta planetei cu ultravioletele, la cresterea nivelului marilor si oceanelor si, in consecinta, si la inundarea zonelor costiere, si asa confruntate cu eroziunea. Si sa nu uitam amplificarea circuitului apei in natura ce are ca rezultat indesirea precipitatiilor abundente. Printre cele mai importante aspecte prezentate in randul acestor efecte ingrijoratoare era cel al migrarii masive de populatie. Cam asta este ceea ce ne asteapta si pe noi si ceea ce pe altii deja i-a lovit, la scara foarte mare. Am simtit si noi efectele inundatiilor din tara. Intr-adevar, schimbarea climei si ploile acestea torentiale sunt efecte ale incalzirii globale, dar masura pagubelor a fost data in primul rand de infrastructura romaneasca, prin definitie la pamant. Astfel, cele mai afectate au fost zonele rurale, cu o protectie aproape inexistenta impotriva vitregiilor naturii. Ce se va intampla cand, peste ani, vom asista la alte si alte efecte ale incalzirii globale: cresterea nivelului marii, inundarea zonelor de coasta, ploi torentiale cu ritmicitatea celor specifice sezonului musonic, alunecari de teren (de namol) cu viteza unui rau la munte, si acoperirea asezarilor de la poalele muntelui, ca dupa eruptia unui vulcan? Si cum va face fata populatia afluxului de sinistrati din zonele avariate spre zonele cu o siguranta aparenta si nicidecum definitiva? Citeam undeva ca, la nivel mondial, o treime din omenire traieste la 60 km de tarm, deci cum vor arata invazia si lupta pentru supravietuire in buluceala asta de la munte la ses si de la malul marii unde or vedea cu ochii, in zone cat de cat protejate? Prin 1960 eram vreo 3 miliarde de suflete pe pamant. Acum suntem dublu si ne mentinem atat tendinta, cat si dinamica acestei cresteri. Cica suntem prea multi pentru planeta asta. Mai rau, numarul nostru este in crestere. Si mai rau, nu stim decat sa agresam natura prin metode din ce in ce mai specializate, pe care noi le numim minuni ale tehnicii, iar natura se razbuna, aparandu-si la randul ei minunile naturale, diminuandu-ne numarul. Cine este mai puternic si cine va castiga in final? Din pacate, la intrebarea aceasta exista doar un singur raspuns si, din pacate, se pare ca noi nu suntem in stare decat sa ne resemnam si sa ne vedem de existenta noastra mediocra, grabind inevitabilul.