Se spune ca orice credinta te innobileaza, iar poporul roman se considera, pesemne, extrem de credincios - fapt confirmat si de statistici si barometre de opinie realizate de-a lungul timpului. Ne autointitulam o natiune cu profunde sentimente crestine, cu dragoste de aproape, cu milostenie pentru el cand e in nevoi, cu frica de Cel de Sus si cu respect fata de cele bisericesti, facem din preoti umbra noastra pentru orice chestiune minora din viata, facem caz de credinta noastra, dar cand vine vorba sa o si dovedim, uitam cu desavarsire regulile elementare ale acestei morale crestine cu care ne mandrim. Se mai spune si ca, atunci cand ajungi sus, uiti de unde ai plecat, uiti uneori de iubirea de mama, frate si in general de iubirea de semenii tai. Cam asa fac si alesii poporului, care ne-au obisnuit ca, de cate ori ajung la unul din Palatele capitalei, sa uite de nevoile gloatei. Un cantec popular spunea ca „dupa fiecare picatura de ploaie creste o floare”. Dupa atatea picaturi de ploaie care au inundat anul asta Romania, a crescut doar tristetea si deznadejdea in gradinile romanilor, si asa pustiite de urgiile care le-au daramat casele. Si in tot acest timp, din vara si pana-n iarna, autoritatile ce au facut? Probabil s-au bazat pe Becali sa construiasca locuinte in toata tara, nu numai la Vadu Rosca, din moment ce acum, in prag de iarna si cu o luna inainte de Craciun, cei sinistrati reincropesc caldura familiala… tot in corturile de asta-vara. Cand in tara se instaleaza ninsorile, imaginile cu sinistrati in apa pana la brau au fost inlocuite de unele cu niste bieti batrani neputinciosi, echipati cu 3 randuri de haine si infofoliti in plapuma… in cort. Cu obrajii rosii de la ger, distingem dintre aburii grosi ce le ies printre buze ca se incalzesc totusi cu lemne. De la fosta casa, luata de ape, le mai ofera totusi ceva: trei scanduri, trei surcele, pastrate cu sfintenie pentru seara de Ajun. Acum aproximativ 2000 de ani, o fecioara nastea in iesle Pruncul Sfant. Acum, in conditii asemanatoare, petrec Craciunul nevinovatii loviti de furia naturii. Multumim din suflet alesilor ca au oferit poporului lor sansa de a trai pe propria piele secvente pe care si le-ar fi putut doar imagina! Asta da credinta, domnule, asta da iubire de aproape!