Ceea ce refuza cu incapatanare sa inteleaga cartitorii la adresa noii Puteri din Romania este faptul ca totusi se poate si altfel. Ca redresarea unei societati ajunse la limita dezastrului trebuie inceputa, in mod necesar, printr-o schimbare radicala de atitudine a guvernantilor. Aceasta traducandu-se in mai multa fermitate, mai multa disciplina, mai multa actiune concreta. Si, implicit, in renuntarea la datul din gura si vanturarea gaunoasa de vorbe fara rost, la ascunderea in maniera bolsevica a demersurilor oficiale, facute in dispret total fata de consultarea populara. Ori in pedepsirea, fara exceptie sau ingaduinta, a tuturor marilor talharii la drumul mare la care au fost supusi romanii in anii din urma.
Daca, pana la un punct, scepticismul multora fata de posibila reasezare a societatii in granitele firesti ale normalitatii poate fi justificat, maraielile politicianiste impotriva noii guvernari, tot mai grabite si mai galagioase dupa nici un trimestru de la instalare, nu pot provoca decat indignare. Chiar sa fi ajuns aceasta natie la fatalismul mioritic, atat de des invocat in discursuri pe cat de rafinat-evaluatoare in intentie, pe atat de lipsite de miez in revelarea esentei unui popor?
Greu de crezut! Ceea ce uimeste (si dezamageste in acelasi timp) in luarile de pozitie ale unor cetateni cu, pana nu de mult, laudabile pozitii in analiza fenomenului socio-politic din Romania este nu doar scepticismul fata cu demersul noilor guvernanti spre intoarcerea societatii in limitele normalitatii, dar incrancenarea cu care multi dintre acestia se straduiesc sa argumenteze ca actuala Putere nu are nici o sansa in tot acest demers.
Altfel spus, daca violenta agresiva a lui Ion Iliescu, cand il face pe Traian Basescu “iresponsabil“, calificand drept “istericale“ aprecierile acestuia la costurile integrarii pentru romani, poate fi inteleasa in limitele politicianismului pagubos despre care tocmai am amintit, mai greu pot fi acceptate atacurile furibunde lansate constant la adresa presedintelui si a echipei guvernamentale pornite dinspre comentatori care, pana nu de mult, se straduiau sa ne convinga ca sunt absolut obiectivi. Daca nu ascund intelegeri rau pilduitoare, aceste atacuri scot la iveala orgolii peste masura ori scrasnite ambitii de succes, in varianta americanizata (dar prost tradusa la Bucuresti!) a daramarii unui presedinte. Gesturi starnitoare nu doar de mila, ci si de dispret.