Publicarea declaratiilor de avere a provocat tot soiul de reactii, atat din partea electoratului, cat si a alesilor. O buna parte dintre cetateni privesc actiunea cu pricina ca pe una fireasca, pe care si-ar dori-o cat mai sincera, pentru a-si atinge scopul pentru care a fost initiata: acela de a avea un control, chiar si aproximativ, asupra cheagului suplimentar pe care alesii neamului il adauga intr-o noua legislatura. Desi laudabila, initiativa pare a avea relativ putine sanse de reusita, pentru ca cei care se invart in cercurile inalte ale politicii au capatat suficienta experienta pentru a-si face pierdut banetul castigat pe cai necinstite. Din pacate, aceeasi neincredere va plana si asupra celor care ar putea, la o adica, dovedi ca sursa veniturilor lor, oricat de mari, se incadreaza in cadrul legii.
Acestia din urma vor trebui sa suporte huiduielile isterice ale unei alte parti a populatiei, asa-zisul electorat de stanga, care striga din toti bojocii ca saracia lor este pricinuita doar de conturile imbelsugate ale unora dintre alesi. Chiar daca un dram de adevar ar exista in nemultumirile acestora, trebuie observat faptul ca cei mai vehementi sunt tocmai asistatii, care traiesc de pe seama altora. Si nu e vorba aici de pensionari, ci de o gramada de oameni in putere, care asteapta ajutorul social si alocatia copiilor pentru a-si plati datoriile de la carciuma de peste drum.
Reactii ciudate a starnit completarea declaratiilor de avere si in randul unora dintre alesii “cu nume“. Premierul Tariceanu a avut oarece amnezii, dar si le-a indreptat “din mers“. Cu “mistoul“ lui Adrian Nastase, care a declarat venituri exorbitante de pe urma fermei de la Cornu, unde se pare ca toate gainile fac oua de aur, iar colectia sa de tablouri este estimata la preturi de dinainte de ’89, eram oarecum obisnuiti si nu ne-a surprins. Surpriza etapei declaratiilor este domnul Mitrea, care parea a-si depasi fostul sef de partid. Domnia sa foloseste o abila modalitate de a-si bate joc de legea respectiva, utilizand metoda granicerilor cand intra in “greva de zel“, verificand “la sange“ bagajele, ca sa blocheze vamile. Broscuta sa mica din argint si inimioara color au provocat probabil zambetele fostilor colegi de partid. Mai mult ca sigur, au starnit insa indignarea cetatenilor de rand pentru care mistoul cu morga de meticulozitate nu constituie decat o noua umilinta.