Ucraina trece printr-o criza profunda. Presa relateaza ca presedintele si premierul se urasc intr-atat, incat prefera sa comunice prin scrisori. Opozitia rosie critica din rasputeri puterea portocalie, dar nu se incumeta sa forteze declansarea alegerilor anticipate. Presedintele Viktor Iuscenko s-a impacat cu situatia interna si s-a reorientat spre politica externa, explicand lumii cine umileste, in realitate, natiunea ucraineana.
Situatia din Ucraina ne este, vai, atat de cunoscuta, de parca am trai acolo si nu in Romania. Ai impresia ca cineva a tras lucrurile la indigo. Si la noi, presedintele si premierul se urasc de moarte. La fel ca in Ucraina, ei comunica intre ei prin intermediul scrisorilor sau, mai nou, prin intermediul presei, ca tot ne aflam in campanie electorala. Si la noi, ca si in Ucraina, opozitia rosie n-a contenit si nu mai conteneste in a descrie dezastrul in care a ajuns tara de pe urma guvernarii portocalii, dar n-a schitat nici un gest notabil pentru a provoca alegeri anticipate. Coalizarea pentru suspendarea si demiterea presedintelui Traian Basescu a avut un alt substrat decat dorinta de a schimba lucrurile in bine.
Asemanarile dintre Kiev si Bucuresti nu au o logica prea clara, avand in vedere ca Romania este membra a Uniunii Europeme, a Aliantei Euroatlantice si, in plus, s-a mai si plasat - cel putin teoretic - pe axa Bucuresti-Londra-Washington. In vreme ce Ucraina este doar o simpla aspiranta la toate acestea. In plus, ucrainienienii mai au si Rusia in coaste.
Se vede treaba ca aceasta culoare portocalie care pare sa domine deopotriva politica de la Kiev si cea de la Bucuresti este o culoare malefica, chiar daca cei care o poarta se declara oameni cu frica lui Dumnezeu.