Alegerea unui primar, fie si interimar, nu e un mizilic. E rost de politica, de compromisuri, de smecherii, de impacari, de aliante noi, de despartiri, de promisiuni, de rugaminti. Pentru o clipa, consilierii locali fac politica, asa cum se face la Bucuresti, cu miza, cu patima.
Mi-e egal cine va fi primar pentru cateva luni. Cei doi candidati imi sunt la fel de simpatici. Mihai Groza imi pare un om cinstit si de treaba, Bíró Rozália imi pare fotogenica, isteata si ambitioasa. Din start, nu pun in balanta nationalitatea celor doi. Voi fi intotdeauna impotriva autonomiei teritoriale pe criterii etnice, dar mi se rupe daca pe conducatorul statului il cheama Basescu, Constantinescu sau Frunda György. Sa fie corect si sa conduca bine! La fel, cu primarul.
Ieri, in sedinta Consiliului Local, soarta primarului interimar s-a decis la un vot, doua. Groza - Bíró: 13 la 12, plus un vot anulat. Un consilier a votat cu ambii candidati si ma indoiesc ca a facut-o din greseala. In zilele urmatoare, ziaristi si politicieni isi vor sfarama creierii sa afle cine a fost cel care a scuipat in ciorba partidului. Putea fi un pesedist sau un penelist, nemultumit de decizia partidului sau de a o sprijini pe Bíró, dar, la fel de bine, putea fi un pedist cu un dinte impotriva lui Groza.
La prima vedere, noua alianta UDMR-PSD-PNL nu pare logica. Intr-o logica nationalista. In fapt, consilierii PSD si PNL razbuna o perioada de ignorare. Calculul lor este simplu: alianta PD-UDMR din Consiliul Local nu a deranjat pe nimeni, ani de zile. De ce n-ar face acum acelasi lucru pe care l-a facut si PD. Pe undeva, este urmarea politicii primarului demisionar Petru Filip. Avand majoritatea impreuna cu reprezentantii UDMR, a tratat de pe pozitii de forta, neglijand sa aiba legaturile bune si cu ceilalti consilieri. Ca urmare, PD s-a izolat. Singurii care si-au depasit resentimentele au fost consilierii PRM, care l-au votat pe Mihai Groza din considerente etnice.
Pana martea viitoare, orice este posibil - consultari, negocieri si renegocieri, schimbari de pozitie, rasturnari de situatii. Pana la numararea voturilor, totul este posibil. Chiar si un nou meci nul.
In toata vanzoleala asta politica am remarcat un gest care mi-a placut: demisia consilierului PSD Ovidiu Copil. Omul nu a fost de acord cu linia organizatiei judetene si a demisionat. Demisia sa este gestul unui om de onoare. Nu a profitat de secretul votului pentru a incalca decizia partidului, dar nici nu a vrut sa voteze altfel decat ii dicteaza constiinta. Nu si-a incurcat partidul, ci s-a dat la o parte. Unii politicieni ar spune ca e un gest de fraier. Eu il consider infinit mai corect decat al consilierului care si-a anulat votul.