Cu cat se apropie toamna, politicienii nostri, disparuti prin statiuni mediteraneene vreme de doua luni, ocupa din nou prim-planul. Televiziunile, avide de imagini si stiri noi, s-au repezit asupra lor necrutatoare. Cum arata bloc-starturile lor, la sfarsitul lunii august, cand stagiunea politica da sa inceapa. PSD-ul s-a estompat mult in acest an. A cazut vertiginos in sondaje, de la 37% la 20%. Numai in 1997, dupa scandalul ruperii APR (intre timp aterizat cu arme si bagaje la PNL) a mai stat atat de rau. Desi partidul pare pacificat, dupa ce Polul social dorit de Ion Iliescu a fost anihilat, totusi, tensiunile sunt inca departe de a fi rezolvate. Situatia ambigua de la varf inca nu este rezolvata. Geoana nu controleaza partidul. Unii il imping spre reforma, spre aruncarea balastului peste bord. Altii, dimpotriva, spre un conservatorism prudent, care are ca argument vechile succese electorale. PSD nu are acum alta solutie decat Geoana. Totusi, nemultumirea fata de el mocneste. E contestat si de reformatori, si de conservatori. El incearca sa adopte o pozitie "intre", sa tina lucrurile impreuna. Poate ca o solutie mai buna e ca fiecare sa plece la casa lui. Sa lase sa se rupa partidul si apoi sa vada fiecare grup ce priza are la electorat. Una dintre grupari se va impune ca reprezentanta a stangii democrate. Intre baza partidului si actuala conducere este o distanta pe care Geoana si oamenii lui nu reusesc sa o acopere. Si daca ar face-o, ar trebui sa se intoarca in anii '90. Cred ca e dificil de navigat in asemenea ape tulburi. Acel electorat fesenist, pro-Iliescu, a disparut, in mare masura. Lucreaza acum in Occident, pe campuri cu capsuni, in livezi, pune asfalt, trudeste prin santiere de constructii. Si cand revine acasa, voteaza Alianta DA, adica vrea capitalism, libertati civice, prosperitate. A inteles ca economia de stat nu are sanse. Discursul din anii '90 s-a dus pentru totdeauna. Cu asta si steaua lui Iliescu. Asta nu inseamna ca in interiorul partidului el nu ramane popular. S-ar putea ca un nou congres sa ii dea lui Geoana mari emotii daca Iliescu candideaza la presedintia PSD. Oricum, pana la un nou congres, PSD este in stand-by si nu se poate impune. ADA sta foarte sigura pe ea la 45-46 de procente in preferintele electoratului. Mai mult decat dublu fata de PSD.
Cu toate astea, si ADA are mari probleme. Disensiunile dintre parteneri mi se par cauza crizei continue pe care o traverseaza. Ma intreb din ce ar trai presa daca nu i s-ar oferi pe tava polemicile, controversele, disputele, chiar si injuraturile livrate de democrati liberalilor si invers. Intre ei, actorul principal Traian Basescu, care nu lasa sa treaca o zi fara sa alimenteze aceste tensiuni, cu remarcele anti-PNL, anti-Tariceanu. Scandalurile au dedesubturi economice vadite. PNL si PD incearca sa controleze resursele, mai ales fondurile care vin de la UE. Bani multi, care ajung nu numai in buzunarele celor care le gestioneaza, dar si spre politica. Cine controleaza aceste fonduri isi poate alimenta cu bani multi campaniile electorale, partidele, liderii, imaginea. Disputa ia aspecte de alt tip. Acum terenul este dosariada. Cine administreaza lovituri mai grele, cine probeaza ca celalalt a avut mai multi informatori la varf, care reuseste sa il vare pe celalalt intr-un scandal mai mare. Pana la urma, cine va beneficia de dosariada? Raspuns: cine va ramane cu mai multi oameni in picioare, dupa ce trece furtuna.
In acest peisaj, chestiunea numarul unu, integrarea in UE la 1 ianuarie 2007, pare uitata.
Chiar daca mai avem de trecut un hop greu, raportul de tara peste numai o luna. Deja parem a fi in 2007, martie, si toata lumea vorbeste de alegeri anticipate. Pana atunci mai e destul.