Dincolo de rivalitati, de interese ascunse, de lovituri sub centura si de manipulari de toate felurile, cauza principala a scandalului politic interminabil se afla in principiile prea laxe ale Constitutiei autohtone. Legea fundamentala a fost facuta in asa fel incat nici primul ministru, nici presedintele sa nu poata avea prerogative suficiente pentru a rezolva situatiile de criza. Divizarea puterii intre cei doi poli nu fost insa conceputa pentru a crea un echilibru de forte, ci pentru a incuraja concurenta neloiala. Sistemul constitutional autohton nu este nici cal, nici magar, nici prezidential, nici parlamentar, iar crizele nu pot fi rezolvate nici de seful statului, nici de cel al guvernului si nici de legislativ. Lucrurile sunt atat de complicate incat trebuie asteptate alegerile la termen pentru a intra intr-o altfel de normalitate.
In 2005 Traian Basescu le-a propus partidelor revizuirea sistemului politic autohton, printr-o optiune clara intre sistemul prezidential, in care seful statului este ales direct de popor si devine seful guvernului si sistemul parlamentar, in care presedintele este ales de parlament, iar primul ministru este seful formatiunii castigatoare in alegeri. Tot atunci Basescu a venit cu ideea reducerii legislativului la o singura camera si introducerea votului uninominal, dar politicienii au refuzat o dezbatere ampla sub pretextul subliniat de Calin Popescu Tariceanu, ca tara trebuie sa se concentreze asupra prioritatilor integrarii. Aderarea nu avea cum sa rezolve conflictele mocnite, ascunse cu oarecare jena de ochii europenilor, dar isteria din ultima vreme ar fi fost poate mult diminuata daca ar fi avut loc o reforma politica serioasa. Partidele, indiferent de culoarea politica, au preferat insa conservarea situatiei actuale de frica sa nu-si piarda locurile castigate in parlament, de frica sa nu-si piarda parghiile de manevra si influenta, in vreme ce premierul Tariceanu se temea la randul sau sa nu-si piarda fotoliul, prietenii afaceristi pe care trebuia sa-i serveasca si chiar pozitia de lider al PNL.
Lupta crancena se da intre clasa politica incremenita in proiect si presedintele care vrea sa schimbe lucrurile; intre politicienii suparati ca nu-si pot face in continuare de cap si seful statului care scoate la iveala ticalosiile legiferate de acestia; intre partidele obisnuite sa-si serveasca pe fata sponsorii clientelari si presedintele care incearca sa rupa lantul slabiciunilor.
In acest razboi prelungit Traian Basescu pare sa aiba un singur aliat serios: electoratul. Dar complicitatile tot mai evidente intre adversarii sai politici si trusturile mari de presa ar putea, pana la urma, sa zdruncine increderea poporului. Picatura chinezeasca folosita de aceste medii de informare, amestecata cu acuzatiile mai mult sau mai putin reale, plus titlurile tendentioase si aluziile rautacioase erodeaza pe termen lung atat nervii prezidentiali, cat si imaginea lui Basescu in randul oamenilor.