La inceputul acestei saptamani, luni seara si marti pana in pranz, am participat la o reuniune a biroului de conducere a grupului liberal-democrat din Parlamentul Europei (Alianta Liberalilor si Democratilor pentru Europa, ALDE). Intr-un han de la marginea orasului Bruxelles, in suburbia Grand Bigard, delegatiile nationale au discutat viitoarea configuratie a structurii ierarhice a grupului. De fapt, discutia era cu bataie mai lunga: la inceputul anului viitor, in Parlamentul European va fi aleasa si instalata o noua echipa la varf. Devine din ce in ce mai credibil - pe baza zvonurilor, dar si in virtutea unui principiu al rotatiei care pana acum nu a dat gres - ca viitorul presedinte al PE va fi actualul lider al Partidului Popular European, germanul Poettering. Popularii europeni sunt cel mai important grup; urmeaza socialistii, apoi liberal-democratii. Daca aceste trei grupuri cad de acord asupra unei decizii (cum a fost, de exemplu, aderarea la termen a Romaniei si Bulgariei sau deocamdata posibila alegere a lui Poettering), atunci e putin probabil ca ea va fi data peste cap de ceva. Vorbeam despre zvonuri: in ultima vreme se vorbeste tot mai insistent despre posibilitatea ca ultraconservatorii si radicalii de dreapta din PE sa se uneasca si sa formeze un grup aparte (de unde si ideea, la noi, ca Vadim Tudor sau Gigi Becali s-ar putea duce acolo - versiuni negate deocamdata de cei doi). O data cu presedintele PE, se vor produce schimbari si la nivelul comisiilor; de exemplu, socialistul francez Pierre Moscovici va ajunge, probabil, la conducerea Comisiei de Politica Externa - ceea ce ar putea fi in avantajul nostru, macar teoretic, atata vreme cat dl. Moscovici (fost raportor despre Romania) cunoaste foarte bine situatia de la noi (plus ca se trage dintr-o familie cu radacini romanesti).
Revin la discutia de la Grand Bigard. Nu intru in detalii tehnice. Acum, ca nimeni nu mai are vreun semn de dubiu despre intalnirea Romaniei cu Europa in ianuarie viitor, lumea a fost relaxata si binevoitoare. Unii ne-au luat deoparte (pe mine sau pe senatoarea conservatoare Silvia Ciornei), sa ne ceara sprijinul in diverse planuri. In ALDE, delegatia romana este a patra in ordinea importantei. Asta nu mai e zvon, nici barfa. Dupa italieni (13 membri), britanici (12) si francezi (11), urmam noi, cu noua (viitori) europarlamentari (sapte din PNL + doi din PC). Dupa noi, bulgarii, la egalitate cu nemtii (sapte membri fiecare). Si asta, dintr-un total de 107 membri ALDE. Ce vreau sa spun: candva, relativ repede, va trebui sa constientizam importanta reala pe care Romania o va avea imediat dupa aderare. Importanta care aduce si responsabilitate. Toate orientarile politice luate laolalta, romanii vor da 35 de membri Parlamentului European (cum se stie, cifra e stabilita in raport cu indicatorii demografici). Vom fi printre tarile mijlocii spre mari din Europa de maine. Dintre cei care vor dori sa treaca vreo decizie prin PE, unii ne vor cere sprijinul, altii vor cauta sa ne aiba de aliati sau, daca nu vor reusi, vor incerca sa ne tina deoparte. Vom depasi incet-incet complexul celor care am tot batut la poarta si va veni momentul sa deschidem noi usa pentru altii. Sau nu.