„Ce ziua făcea / Noaptea se strica“ nu mai are de ani buni corespondent în actualitate. La noi se strică noaptea la fel de mult ca ziua şi se repară puţin, rar şi prost.
Cea mai grea lovitură dată sub centura Galaţiului este sistemul de apă şi canalizare. Inceput în prima parte a secolului trecut, a avut parte de îmbunătăţiri puţine şi insuficiente. Cei caţiva kilometri în care s-a băgat ţeavă de la Pont-a-Musson nu pot anihila sutele de kilometri prin care apa ţaşneşte ca din adevărate arteziene subterane. Şi pentru că era nevoie de un specialist, algoritmul politic (şi nu concursul) a hotărat că vrednic să îmblanzească apa în ţeavă ori canal nu poate fi decat un psiholog.
Profesorul Mielu Zlate (născut în urmă cu 70 de ani pe meleagurile noastre) definea psihologia drept ştiinţa care studiază psihicul utilizand un ansamblu de metode obiective, în vederea deprinderii legilor de funcţionare cu scopul cunoaşterii, optimizării şi ameliorării existenţei umane. Existenţa umană poate fi ameliorată dacă gospodarul plăteşte doar cat consumă, fără a suporta din buzunar şi pierderile, de pe urma cărora profită doar o mană de salariaţi în frunte cu ocupantul fotoliului de şef.
„Aşa cum nu putem ajunge la schema nouă a unui aparat de radio plecand doar de la cateva principii generale de electricitate, tot aşa nu ne putem aştepta să îmbunătăţim ceva folosind doar o teorie oarecare bazată pe bun-simţ“. Afirmaţia a fost făcută în 1971 de psihologul american B.F. Skinner, iniţiatorul învăţămantului programat. Morala se naşte destul de simplu. Doar bunul-simţ ori buna credinţă nu pot înlocui competenţa. Cea mai bună dovadă de bărbăţie a unui conducător ar fi să se prezinte la un concurs cinstit şi deschis oricărui competitor.
Şi-am scris această carte eu, filolog