Romania are o relatie foarte stransa cu SUA. Atat de stransa incat a suparat in ultimii ani numerosi oficiali europeni (cu precadere din Franta si Germania), care nu vad cu ochi buni politica imperialista dusa de Stale Uniune in Orientul Mijlociu si in zona Pacificului. Cu toate acestea, de jumatate de an, Romania nu are un ambasador al SUA la Bucuresti. Tara noastra a beneficiat in ultimii ani de suportul lui Michael Guest, fost ambasador, care a ajutat Romania sa intre in NATO, insa odata cu plecarea succesorului sau, ambasadorului Crouch, comunicarea dintre Bucuresti si Washington s-a mai diminuat. Unul dintre motive este si acela ca postul de ambasador, ramas liber, nu a fost ocupat pana acum de nici un oficial american. Cu alte cuvinte SUA si Romania au o relatie buna, isi sprijina reciproc interesele, dar le lipseste deocamdata elementul de legatura. Acel om care sa trasmita mesajul de la receptor la emitator... In profunzime insa, acest „scurtcircuit”, nu a creeat pana acum nici o problema (mediul politic din Romania s-a distantat in ultimii ani de cel din statele aflate inca sub influenta oligarhilor si fostilor spioni KGB din Rusia), dar proverbul „ochii care nu se vad, se uita” este valabil si in politica.
Cel mai interesant este insa faptul ca politicienii nu au sesizat „scurtcircuitul” decat in urma cu cateva zile. Si asta probabil din cauza indiferentei fata de acest subiect. Pentru ca la urma urmei, ambele tari si-au vazut sacii in car si pe termen scurt nimeni nu mai asteapta nimic de la celalalt. Romania este membra NATO de cativa ani, iar SUA a primit, in drumul ei spre rezervele de petrol din Irak, numeroase ajutoare din Romania. Si totusi, cel sarac are intotdeauna nevoie de mai mult ajutor. Romania doreste cu orice pret sa devina, in maxim 3 ani, membra a Uniunii Europene, iar America inca mai are un cuvant greu de spus in politica internationala. Ea a fost avocatul la Comisia Europeana a „Noii Europe” (cele zece state care au aderat recent la UE si care au sprijinit America in criza irakiana), ea a fost cea care a rugat Europa sa deschida negocierile cu Turcia si tot ea a cerut Uniunii sa nu inchida portile Romaniei si Bulgariei dupa ce Constitutia a fost respinsa in Franta si Olanda. Iar deocamdata, Romania mai are inca unul dintre picioare in groapa.