Echipa fanion a Galatiului a cistigat joi seara foarte mult dintr-un lucru care se dobindeste greu in competitiile interne de fotbal. Respectul tuturor. Meciul secolului din Romania, asa cum multi s-au grabit sa-l numeasca, a parut un promo pentru fotbal adus ilegal in tara din campionatul Angliei, acolo unde vedem cu nedumerire zeci de suporteri de toate virstele care cinta la fiecare meci de parca ar fi ultimul. Otelul le-a adus tututor, spectatori, telespectatori, suporteri si chiar adversari, bucuria fotbalului, in cea mai importanta pledoarie pentru acest sport de care ne putem aduce aminte.

Se vor gasi multi care sa spuna ca otelarii au fost naivi in meciul cu Steaua. Ca trebuia sa incerce sa conserve cele doua avantaje pe care le-au avut la un moment dat si sa loveasca pe contraatac, in loc sa preseze ca apucatii parca pentru a forta o victorie la scor cu campioana en-titre a Romaniei. Eu insa ma numar printre aceia care sustin sus si tare ca Otelului nu i se poate reprosa nimic. Nici macar greselile evidente, care s-au vazut fara reluarile de la televizor. Pentru ca lucrul pe care l-au gasit galatenii in meciul de la Constanta este mult mai greu de obtinut decit un marcaj corect sau un plonjon corespunzator la penaltiuri. Ma refer la spirit, la energia care i-a luat pe sus pe jucatorii lui Grigoras si i-a impins mereu catre poarta adversa, de parca li s-a sters din creier definitia de joc defensiv.

Am auzit ieri o multime de indivizi care n-au mai fost de ani de zile la un meci al Otelului de pe propriul teren ca vor merge neaparat pe stadion in viitoarea etapa. Pur si simplu sa aplaude. Sint probabil mii de galateni care si-au redescoperit echipa dupa meciul de joi, dupa cum, la fel de bine, se poate spune ca Otelul si-a descoperit un public pe care nu spera sa-l aiba.

Daca s-a dovedit din plin ca avem jucatori, antrenor, conducere, din pacate ramine sa se dovedeasca faptul ca avem si patronat. Dupa cum a jucat joi seara, Otelul ar merita sa traiasca din cotizatiile fanilor, sa fie o echipa a comunitatii si nu una a unui magnat indian care a confiscat spatiul publicitar de pe tricouri fara sa incerce nici o clipa sa-si aduca aportul financiar de care stim cu totii ca este capabil. Romania venim! UEFA venim! Da‘ Mittal nu mai vine?

Otelul a cistigat, dupa meciul cu Steaua de joi, o sumedenie de suporteri pe frig si ploaie, macar o duzina de admiratori la Sighetul Marmatiei si, poate, un pumn de dolari in plus de la patronul anglo-indian Mittal, speram noi ca nu din banii la care spera salariatii din Combinat. Pe de alta parte, a pierdut un meci care a parut venit din alta lume intr-o Cupa a Romaniei extrem de anosta. Se plinge cineva de modul in care s-a inclinat balanta?