Cu cat se apropie ziua europarlamentarelor, cu atat se indesesc promisiunile pe care le fac vajnicii candidati. Ca vor aduce salariul minim la cote maxime, ca vom avea un nivel de trai mai ridicat decat cel al suedezilor, ca in loc de paine vom manca doar cozonaci (asta asa, ca sa ne amintim de Maria Antoaneta), ca pensionarii vor trai intr-un soi de paradis romanesc, iar tara noastra va deveni mai importanta pe harta Europei decat Germania, Anglia si Franta la un loc.

Evident, cu cat creste elocventa (sau, in unele cazuri, grandilocventa) politicienilor nostri care au simtit aroma de Bruxelles, cu atat electoratul devine mai nereceptiv la asemenea gogosi ante-scrutin. E si firesc, pentru ca multi dintre votantii care l-au ales prin 2000 pe Iliescu au acum cu totul alte preocupari sau au plecat spre cele vesnice, iar tinerii, care s-ar duce si nu prea la vot, ar vrea sa aleaga pe cineva care sa le reflecte problemele proprii.

In aceste conditii, la dublul scrutin care va avea loc pe 25 noiembrie, prezenta la urne ar putea fi dictata mai mult de vremea de afara, de ceata, ninsoare si frig, decat de gandul la impunerea democratiei. Si apoi, cum faimosul uninominal asumat de Cabinetul Tariceanu e un soi de strutocamila electorala, care combina eterna votare pe liste cu alegerea de candidati unici, dar respectand principiul "cine cotizeaza mai mult primeste loc mai in fata", dezinteresul romanilor pentru cine va iesi din urne pare justificat.

Din pacate, pana la a afla ce inseamna adevarata democratie europeana, cu bunele si relele ei, mai avem mult de asteptat. N-am vrea sa fim la fel de "optimisti" ca Silviu Brucan, care spunea ca vor mai trece vreo 50 de ani pana ce se va destepta si constiinta civica a electorarului bastinas, dar e clar ca rezultatul alegerilor de la 25 noiembrie nu va reflecta atat dorintele societatii civile, cat ale grupusculelor de partid. Ca si pana acum, e mult mai probabil ca politicienii sa se aleaga intre ei, in functie de interese. Si, tot ca pana acum, vom avea pentru alti patru ani parlamentarii (chiar daca detasati la Bruxelles) pe care-i meritam.