Festivalul de comedie din acest an a adus o noutate. Nu s-a anuntat din timp, ci s-a "scos din palarie" pe parcurs. Ma refer la acel anti-premiu denumit "Ariciul". Cand am citit in materialul scris de colega mea - pentru ca nu am fost la festivitatea de premiere - ca s-au acordat si unele diplome pentru cele mai proaste piese din festival, am zis ca e un lucru bun. In fond, daca la premiile "Oscar" se da si "Zmeura de aur", de ce noi nu am face un gest similar? Numai ca noi suntem romani si luam totul la modul personal. Si nu ma refer aici la supararea unuia dintre regizorii care au primit "Ariciul", asa cum am vazut-o reflectata de un coleg de breasla, ci la ceea ce a spus directorul festivalului, si anume la faptul ca riscam ca la viitoarele editii sa nu mai vina nimeni daca schimbam regulile dupa bunul plac al juriului.

De acord, unele piese sunt mai proaste decat altele si de asta exista criticii de teatru de cand exista teatru. La editiile anterioare am asistat la cateva dezbateri unde unele piese au fost practic desfiintate. Poti "taxa" ceea ce nu iti place asumandu-ti toate afirmatiile, fara a te ascunde in spatele unei decizii colective, a juriului care a decis ad hoc modalitatea de a sanctiona ceea ce nu i-a placut. Daca e justificata acordarea unor premii negative, atunci haideti sa stabilim asta si sa anuntam din timp ca asa prevede regulamentul.

Referitor la "Aricii" de anul acesta nu pot sa vorbesc in cunostinta de cauza decat pe jumatate, pentru ca nu am vizionat decat una dintre cele doua piese: "Chirita europarlamentara". Fara a-mi asuma calitati de critic de teatru, as vrea sa va spun ce am vazut si am simtit ca simplu spectator platitor de bilet. A, si referitor la faza cu biletele: am cumparat doua dintre ultimele sase bilete, cu doar cateva ore inainte de inceperea spectacolului, dar piesa a fost vizionata cu aproape jumatate dintre locuri neocupate. Explicatia: s-au acordat multe invitatii gratuite mai-marilor Galatiului, care nu s-au sinchisit sa vina la teatru dar nici pe altii nu i-au lasat. Revin: referitor la piesa regizata de Sapdaru pot spune ca nu a fost nici prea buna, nici prea rea. E o piesa la care s-a ras si s-a aplaudat (ce-i drept, mai putin in actul al doilea). Spectatorii si-au descretit fruntile iar la final actorii au fost aplaudati indelung. Ce-i drept, cand am parasit sala de spectacole "nu-mi statea ca piticul pe creier" nicio replica memorabila, asa cum eram obisnuita sa mi se intample pana si dupa piesele pentru copii. Dar nici nu am vazut pe cineva care a parasit sala in timpul spectacolului.