„Termin aici, dupa care ma duc in alt colt de tara si construiesc case pana da zapada. Ma bag la sapat fundatii si eu, cu badigarzii, doi zidari si doi dulgheri“. Sunt vorbe rostite ieri, in Vadu Rosca, de Gigi Becali, venit sa le ridice sinistratilor, pe cheltuiala sa, doua sute de case. Nu credeam sa ajung sa ma impresioneze vreodata cu ceva latifundiarul din Pipera. Nici macar cu injuriile de care abuzeaza din ce in ce mai mult, jurnalistii fiind una din tintele preferate. Faptul ca s-a deplasat pana intr-una din zonele cele mai batute de Dumnezeu si nu a venit cu camioane de promisiuni ci cu masini pline cu materiale de constructii, ii face
cinste.
Sideranta era imaginea pe care o ofereau sinistratii. Dupa doua luni de somn in corturi sau pe la cine-i mai primeste, dupa doua luni in care au mancat pe apucate, dupa doua luni in care nu le-a dat nimeni o caramida, venirea lui Becali a fost tratata drept una mesianica. Blonda intampinandu-l cu paine si sare, mamai agitand tablouri cu el de parca ar fi fost cel putin un sfant ori copii cocotati pe stiva de lemne, toti gandeau si strigau acelasi lucru: Beecali!, Beecali! Se formase un spectacol halucinant peste care trona o placuta scrisa cu rosu: Satul Gigi Becali.
Nu trebuie uitata insa proaspata infrangere suferita de Steaua in meciul de calificare pentru grupele Champions League. Daca ar fi castigat, stelistii ar fi fost premiati de Becali cu cate o suta de mii de euro de caciula. Pierzand, i-au mai lasat patronului destui bani de cheltuit pentru imaginea personala. In spiritul dreptatii si al adevarului, macar o strada din satul Gigi Becali ar trebui sa se numeasca Mirel Radoi.