De fiecare data, la sfarsit de an, se lasa cu asa o vaicareala, un scandal, tipete, strigaturi conjugale, conferinte de presa. Cum ne aducem aminte cum am scapat de clanul Ceausescu, ne ia asa o ameteala. Ne creste adrenalina, ni se urca foamea in gat. Devenim vindicativi peste noapte. Suntem certareti, gata sa ne luam gatul unul altuia. Noroc ca avem cefe si gaturi groase, de neam prost. Ne enervam, ne atacam unii pe altii spornic. Injuram brav de biserica si Dumnezei, ne atacam pe pont de momite si fudulii, ne trimitem la origine. Ne balacarim unii pe altii. Cum facem bilantul, si ne amintim ca au trecut 17 ani, gasim noi un pretext sa ne invinetim la fata si sa devenim justitiari. Apar din neant diversi tenori care tin scena si microfonul. Unii zic de mama, altii zic ba pe-a ma-tii! Tipii se uita prea intens in camerele TV pe unde apuca. Unii se dau profeti ai neamului, altii, baieti dezghetati si jurnalisti tinerei plini de aplomb. Altii, cutre batrane, comenteaza filozofico-politic pe la toate posturile TV. Bravo lor, e ceasul sa incheie anul "en fanfare", plini de veselie si artag. Sa nu ii uite populatia asta pasnica a Romaniei. Politicienii, si ei, inainte de a se retrage pe la castelele lor din munti, cum se retragea romanul in codrul verde in fata invadatorilor, sau pe la vilele de la Snagov, ies pe sticla sa ne impartaseasca din nepretuitele lor invataminte de partid. Aflam cum s-au imbogatit dand cu gura si smecherind ca hotii de buzunare cu degetele lor indemanatice prin buzunarele fraierilor. Aia care platesc cinstit taxe si impozite lacomului stat roman. Si cum si-au tras dansii niste fetite dulci in anturaj, pe post de secretare, de doctorite, asistente, experte, si... ma opresc aici. Ne mai spun cum au parvenit la pozitiile modeste de senator, deputat, ministru, si alte alea. Uneori apar umflati in gusa ca niste curcani, ei, fostii sarantoci, ex-securisti & nomenclaturisti, actuali bancheri, hingheri de lux, pomanagii si sinecuristi pe viata ai banilor publici. Ei sunt frecventatorii receptiilor oficiale, ai board-urilor simandicoase, manglitori profesionisti in timpul liber, pe care il au berechet. Tocmai cand toata lumea normala cumpara podoabe de pom si se pregateste de Craciun, sa intampine frumos Nasterea Domnului, ne trezim impresurati de domnii astia care nu prea vor sa ne petrecem sarbatorile fara ei. Cinismul povestii e ca atunci cand ii privim pe micile ecrane, ei sunt deja plecati hat departe.
Si presa greseste. De ce? E o perioada cu mare lipsa de subiecte. Orice smecherie, aiureala, zvon pot deveni informatie. Pot sa dea sare si piper unui telejurnal, sau sa umple prima pagina. Jurnalistul e fericit ca are marfa. Ipochimenul, care e cam nevorbit si vrea sa acapareze spatiul nostru privat cu bazaconiile lui, este si el fericit. Paradisul mediatic al gagautilor & gugumanilor, vorba lui P.P. Carp, incepe pe la Sfantul Nicolae si dureaza pana pe la Boboteaza. Este un interval in care - intamplator - nimeni nu mai lucreaza in Romania - un fel de Lehliu Gara la scara europeana. Bref, cam asa intampinam sfarsitul anului, in tromba, asaltati de michiduta si aghiuta pe toate canalele TV. Nu e lucrul cel mai usor sa suporti asaltul mediaticilor de ocazie, sa asculti bancurile lor rasuflate, promisiunile desarte, ipocriziile de cartier. Macar o data am putea sa traim pasnic, fara sa ne sparga nimeni televizorul luandu-ne drept prosti. Fara dumnealor am duce-o mai bine, sarbatorile ar fi chiar sarbatori. Dar capcana e pusa, cum am zis. Unii au nevoie de subiecte, de mutre bine dispuse; si cand nu le au, le inventeaza. Ceilalti vor sa puncteze la sfarsit de an, sa marcheze un punct in sondaje, la popularitatea lor indoielnica. Nu vor sa se lase uitati cand ne gandim, fireste, la familie, la cele sfinte, la porc, la brad si cadouri. Nu se lasa uitati pana trecem Anul Nou. Asa ca, daca va lasa inima, uitati televizorul inchis. Nu aveti ce vedea...