Ieri clopotele au batut pentru diverse motive. Pentru ziaristii romani inca retinuti in Irak, in acea faimoasa rapire care a tinut prima pagina a ziarelor si a fost subiect fierbinte la TV cateva zile, dar si pentru moartea Papei. Si in Romania, soarta celor 3 jurnalisti a trecut pe planul doi in acest week-end indoliat pentru suflarea de pe glob. Papa Ioan Paul al II-lea s-a stins din viata, dupa 26 de ani de pontificat si dupa o indelungata agonie. Primul papa care nu a fost de origine italiana s-a remarcat prin numeroasele actiuni pentru intarirea unitatii si stabilitatii Bisericii Crestine, in special prin calatorii pretutindeni pe glob. Si, pe langa aportul de necontestat adus intaririi bisericilor si propovaduirii credintei, Papa Ioan Paul al II-lea a avut influenta politica si un rol determinant in stimularea miscarilor si rezistentei fata de comunism, lucruri ce l-au adus de nenumarate ori in atentia opiniei publice ca pe un cap al Bisericii care, prin prisma faptului ca a lucrat in umbra unui statut de o importanta deosebita, a stiut sa se evidentieze prin actiuni personale, cu efecte benefice asupra stabilitatii si pacii la nivel mondial. Este evident ca un astfel de moment trist trebuia reflectat in mass-media, la unison la nivel international, insa modul in care vocile s-au facut auzite catre marele public au dat masura exacta a profesionalismului unora. Astfel, inca de joi seara toata lumea se agita ca Papa a primit ultima impartasanie, semn ca sfarsitul este aproape. Vineri seara, o stire bomba a intrerupt toate programele televiziunilor: Papa murise. Pentru cateva minute, doar pentru ca cei care s-au grabit in goana dupa senzational si nu au asteptat confirmarea stirii... au revenit totusi asupra zvonului prezentat ca fapt sigur si au infirmat totul. Ca au facut anuntul bomba n-ar fi chiar un gest de blamat, desi confirma lipsa profesionalismului - in cazul celor care au "dat-o de buna”, in momentul in care le-a trecut pe la urechi, tinand cont ca au dres-o dupa aceea. Insa jurnalistii de la ziarele care au persistat in greseala, iesind - in doliu - pe piata in week-end… nu prea au scuze. Nu mai poate fi vorba de graba sau de lipsa prezentei de spirit in clipele in care esti, ca si altii, in posesia stirii si nu stii daca s-o dai sau sa o mai tii. Desi infirmat zvonul, unii au adormit cu ochii in lacrimi de dorul Papei si au scos ziarul dupa cum visasera cu o noapte inainte. Nu numai la informatiile tiparite au existat probleme. Sambata seara, toate televiziunile nationale ne informau ca Papa a decedat oficial. Corespondentii si trimisii speciali la Vatican nu mai pridideau sa transmita informatii proaspete, perspective noi si noutati calde de la fata locului. Si in toata tristetea ce domnea peste tot rasare chipul voios al trimisului TVR la Vatican, care zambea cu foc dintr-o poza pe jumatate din ecranul televizoarelor. Cata lipsa de profesionalism in asemenea momente triste pentru intreaga omenire, in special din partea televiziunii publice si cu vechime in practicarea meseriei…