Nici apa de la chiuveta, a€žapa din peretea€œ, nu mai e buna de baut. Proaspata ministreasa a Mediului, Sulfina (prenume predestinat) Barbu, avertizeaza publicul bucurestean consumator a€“ si tot mai platitor a€“ a€žal apei potabilea€œ sa fie atenti cum o folosesc cand o obtin de la robinet. a€žNu garantam pentru mentinerea calitatii apei, atunci cand ea circula pe astfel de conductea€œ, spune doamna ministru, nu inainte de a ne asigura ca totusi calitatea apei la statiile de tratare corespunde normelor Uniunii Europene. Domnia sa ne explica, abia acum, ca a€žin peste jumatate din Bucuresti infrastructura (de tevaraie a€“ n.n.) este mai veche de 40 de ani, iar in centrul Bucurestiului exista conducte vechi de 60 de ania€œ. çn centrul Bucurestiului e tocmai locul in care doamna ministru a lucrat o vreme ca sef al Directiei mediu Bucuresti, functie din care nu ne-a atras niciodata atentia ce pericol ne poate paste.
Asadar, apa potabila livrata cetatenilor Capitalei nu e tocmai buna de baut, chiar daca in DEX a€žpotabila€œ inseamna a€žcare indeplineste toate calitatile necesare pentru a putea fi baut; bun de baut (din fr. potable, lat. potabilis)a€œ. Oarecum frantuzeasca e si compania Apa Nova, care se ocupa de apa noastra cea de toate zilele, iar denumirea firmei e, precum vedem, (semi)latineasca. Apa e potabila dar nu pentru baut a€“ ne-o spune chiar demnitarul din stat cel mai autorizat in materie.
Cu cativa ani in urma, directorul general al Metroului bucurestean se punea si dansul la adapost in fata publicului calator, declarand ca deplasarea cu metroul nu e prea sigura si domnia sa nu raspunde in cazul cand a€“ Doamne fereste! a€“ s-ar intampla nenorociri pe vreo linie, la vreo garnitura... Limpede ca apa, nu? Atunci, Ministerul Transporturilor ar trebui sa aduca la cunostinta, oficial si public, ca deplasarea cu trenul e riscanta, Ministerul Justitiei ca nu raspunde daca, in anumite instante, suntem judecati stramb, Ministerul Administratiei si Internelor ca trebuie sa ne asteptam in orice clipa sa fim talhariti, Ministerul Apararii sa nu contam pe el in cazul in care tara ar fi atacata de cine stie cine s.a.m.d.
Interesanta, dezinvolta maniera de a interpreta prerogativele si raspunderile celor investiti in functii publice. Dar cum nimic nu-i nou sub soare, ceva asemanator intalnim in celebra carte de anticipatie (care s-a confirmat si dainuie inca) a€ž1984a€œ a lui George Orwell. Acolo, Ministerul Adevarului se ocupa de propaganda, Ministerul Pacii a€“ de razboi etc. Numai ca noi suntem o societate democratica, am trecut chiar la post-tranzitie, la anteintegrare europeana. Un Minister al Mediului care ne vorbeste despre apa potabila ce nu e buna de baut, o Directie a Metroului care ne asigura calatorii nesigure pe sub pamant sunt din alt film. Sau din cartea sus-mentionata.