Ciudata mai este fiinta umana. Uitati-va de pilda la mine. E asa frumos afara. Un soare bland, nemeritat de bland. O lumina, o pace, o liniste… care luneca pe langa mine, fara sa-mi patrunda in suflet. In suflet persista tristetea, regretul ca traim un timp atat de stramb, un timp in care toleranta, minimul respect reciproc, chiar partial simulat, acceptarea faptului ca exista interese nationale majore superioare intereselor personale meschine si cupide sunt respinse. In locul unei minime preocupari majore troneaza tone de ura, de injurii, de acuzatii reciproce, tone de nesimtire parlamentara, de violenta, de ineficienta juridica. De aceasta atmosfera de apasare si incordare nu pot scapa nici ziaristii sau comentatorii TV. Rolul lor in reglarea societatii este imens si in foarte mare masura benefic; dar unele evaluari umorale sau partizane dauneaza enorm. Sa luam de pilda topul „Primii 10 dintre politicieni“. Oamenii isi formeaza opiniile din ziare si televiziuni; uitati-va ce-a iesit. Desi, dupa mine, incercarea de a-i selecta pe cei zece seamana, in mare, cu incercarea de a alege dintre 100 de oua clocite 10 oua proaspete; actiunea in sine este un exercitiu de democratie. Dar, ca orice exercitiu onest de democratie, nu serveste la nimic. Caci, vorba frantuzului: in lipsa de ceva mai bun, fiecare barbat se culca tot cu propria nevasta.

Este adevarat ca, prin insesi caracteristicile fiintei umane, este greu pentru cineva sa fie total obiectiv. Absoluta obiectivitate este o iluzie, atunci cand n-ai curajul sa recunosti ca este o minciuna. Dar un minim de decenta este necesar in sensul ca atunci cand afirmi ceva trebuie sa te bazezi mai mult pe fapte decat pe sentimente. Eu am gresit de multe ori, si de aceea imi iau angajamentul. De pilda, de multe ori l-am criticat dur pe Ion Iliescu, desi recunosc ca a facut si multe fapte reprobabile. Dar eu nu urasc pe nimeni; nici dintre „fosti“, nici dintre „actuali“, care in mare parte, ereditar sau doctrinar, sunt tot fosti. Ura este un sentiment nobil, care trebuie meritat. Sentimentul pe care il am pentru cei care s-au pus in fruntea bucatelor fara s-o merite este de dispret; dublat de cel de admiratie.

Ura este un sentiment usor de manevrat de specialisti. De pilda, in decembrie ’89, ura poporului a fost dirijata impotriva cuplului Ceausescu, ca si cand ei ar fi condus tara singuri, fara CC, fara prim-secretari (chiar de Iasi), fara lingatori de funduri, care au ajuns astazi politicieni democrati, fiindca limbile lor sunt prea uzate si ingalbenite ca sa mai poata fi folosite in acelasi scop.

Exista si o ura difuza, multidirectionata. In lumea politicienilor, ea slujeste dobandirii puterii, cea mai parsiva dorinta a oamenilor. De multe ori ura este recunoasterea tacita si involuntara a superioritatii valorii celorlalti. Dar asta numai in cazul in care este vorba de oameni de oarecare valoare; ceea ce nu e cazul pentru cea mai mare parte dintre politicienii nostri. Politicieni pentru care interesele mari ale tarii n-au nici o valoare in fata intereselor personale, parvenire si imbogatire.

Exista ostilitati, la nivelul urii, chiar in sanul aceluiasi partid. De pilda in PSD, Geoana si Nastase, atat de inspirat alintati de nea Nelu, lupta pentru putere ca doi cocosi furiosi. Desi se iubesc ca Romeo si Julieta. Sau ca Basescu si Tariceanu. Iliescu, vulpe batrana, aparent nu ia partea nici unuia; dar, cu subtilitatea sa rafinata, in alt context declara ca lui nu-i plac homosexualii. Dar ca, alunecand pe meandrele concretului, va patrunde in sinergia faptelor si probabil va scrie o noua carte; „Introducere in teoria golurilor“.

In PNL, luptele intestine sunt o constanta permanenta si se exteriorizeaza fie pe cale bucala, fie pe cea anala. Acu’ l-au dat afara pe Boureanu. Daca ne amintim ca Bivolaru e la puscarie, iar lui Vacaroiu au vrut sa-i ia scaunul, te intrebi ce se va intampla cu zootehnia parlamentara? Exista si alte tipuri de animozitati intre partide, dar nu ma pot pronunta fiindca nem tudom.

Geoana ataca actuala guvernare ca n-a facut decat sa imbogateasca pe unii si sa saraceasca pe altii, pe cand precedenta guvernare a imbogatit pe altii si a saracit pe unii. Dar actuala guvernare a avut de platit pentru eliberarea ziaristilor, pentru inundatii, pentru gripa aviara si acum pentru epidemie si n-a avut timp sa fure prea mult. Ceea ce nu e corect. Toti politicienii sunt egali in fata faradelegii; asa scrie in Constitutie. Si actualii guvernanti au aceleasi drepturi ca si predecesorii lor. Si apoi sa fim lucizi, chiar daca lucrul acesta e dureros. Nu se pot schimba lucrurile in bine decat daca se schimba structurile fundamentale; ori ele nu vor. Priviti la fotbal, la sanatate, la justitie. Schimbarile atrag pierderea unor privilegii, stabilirea unor noi ierarhii dupa competente, munca multa si raspunderea pentru tot ceea ce faci. Nu stiu daca schimbarile care s-au propus sunt cele mai bune; dar stiu ca a ramane tot asa nu este benefic decat pentru unii.

Uitati ce fiinta curioasa este omul; in loc sa privesc apusul acesta splendid, eu stau sa va plictisesc pe dumneavoastra. Dar mi-e frica si de apusuri, si de rasarituri. Caci cand soarele rasare, si Iliescu apare. Iar cand astrul asfinteste, poate Basescu soseste. Daca nu-l termina Constantinescu, care acum si-a amintit ca, pe cand era lider european, a gasit niste acte compromitatoare la adresa piratului. Dar cred ca piratul va merge inainte; calcand si in strachini, dar totusi inainte. Macar asta e colturos, nu adipos si unsuros.

Ha…ha...ha…