Zilele trecute a murit Laura Stoica. Valva mare pe toate posturile TV si prin presa, in general, care a generat reactii diferite. Simpatizantii au zis ca e pacat... ca, in ziua de azi, asta este conditia artistului roman: e bagat in seama de o tara intreaga numai dupa ce a murit. Cat timp inca traiesc si ar putea fi recompensati macar cu cate o aparitie in fata opiniei publice, sa nu-i uite lumea.... ii uita chiar formatorii de opinie. Si ne miram de ce nu mai avem valori si ne ghidam dupa cele importate. Contestatarii s-au plans ca ce-i cu atata zgomot pentru nimic. A murit o "asa-zisa artista", si ce-i cu asta? Mor zilnic oameni si nu plange o tara intreaga, nici nu i se baga pe nas poporului povestea in toate amanuntele si nu este intoxicat cu detalii si alte chestii lacrimogene. Sincer, eu nu am urmarit tot tambalaul cu detalii despre accident, cu inmormantarea si restul. Am vazut doar foarte pe fuga. O fi fost exagerat, n-o fi fost... greu sa ma situez intr-una din tabere. Dar oricum ar fi fost, judecand la rece situatia, cred ca merita si ea putina atentie. Numai daca treci in revista artistii mediatizati in acest mileniu 3, observi de la o posta ca nonvaloarea si lipsa talentului predomina. Nu mai aude nimeni de actorii nostri, cu exceptia celor care ajung pe la Hollywood. De cantareti nu mai vorbesc, ca se vede cu ochiul liber ce anume se promoveaza. Nu, nu am gresit scriind ca se vede cu ochiul, in loc sa se auda cu urechea. Pai daca luam in considerare ce voce nu au respectivii, punandu-se accent pe look si alte aspecte... sper ca am explicat tot. In aceste conditii, ce daca li se face putina publicitate post-mortem adevaratilor artisti? Macar atata lucru... sa acordam respectul cuvenit unei persoane disparute, mai mult... o persoana publica. Dumnezeu s-o ierte si sa-i ierte si pe carcotasi... "ca nu stiu ce fac"