Pentru prima data de la proclamarea independentei sale, in 1991, Republica Moldova are, prin semnarea noului acord CEFTA (Acordul Central-European de Liber Schimb), o alternativa politica si, mai ales, economica reala fata de spatiul ex-sovietic dominat, de facto, de Rusia. Noul acord, semnat de opt state (Romania, Bulgaria, Croatia, Serbia, Muntenegru, Bosnia si Hertegovina, Macedonia si Republica Moldova), va fi abandonat la 1 ianuarie de primele doua, care vor deveni membre ale UE. Celelalte sase vor constitui insa, in timp, o zona de liber schimb care va acoperi o piata de circa 23 de milioane de consumatori.
Acordul va conferi statelor membre si sansa intrarii pe piata UE, intrucat, la initiativa Romaniei, pentru statele membre se deschide si perspectiva unor acorduri de membru asociat al Uniunii, statut care a fost in trecut asociat in mod automat cu calitatea de membru al vechiului acord CEFTA. Astfel, pentru prima data in istoria Moldovei, autoritatile moldovene, sistematic rusofile, incepand de la demiterea, in 1992, a national-crestinului Mircea Druc din fruntea Executivului de la Chisinau si pana in prezent, nu vor mai putea invoca argumentul (din nenorocire, valabil din punct de vedere economic) al lipsei unei piete de desfacere alternative fata de cea a statelor CSI (si mai ales fata de cea rusa). Produsele agricole moldovene, si mai ales vinurile, care au constituit subiectul unui embargo eminamente politic-motivat pe piata rusa, pot capata, incepand de la 1 ianuarie 2007, o destinatie balcanica. Acest lucru este foarte important, pentru ca inclusiv vinurile hibride sau produsele lactate obtinute traditional (fara mulgatoare septice, interzise in UE) vor putea fi valorificate pana in momentul unei eventuale aderari a Moldovei la UE.
Acordul, ca si eventuala sa completare, in 2007, cu statutul de membru-asociat al UE, este, in primul rand, meritul Guvernului de la Bucuresti, care a stiut sa cultive pragmatismul politic si economic in relatiile cu Chisinaul. Reluarea livrarilor de curent electric catre Moldova, in 2005, fara o garantie a onestitatii "reorientarii" politicii presedintelui Voronin, precum si evitarea declaratiilor bombastice despre "aderarea simultana", "lacul rusesc-Marea Neagra" sau a "spriturilor" (devenite celebre prin ineficienta pentru titularul de la Cotroceni) sunt tot atatea dovezi de abilitate diplomatica romaneasca, din nefericire atat de rara dupa 1989.