Ca orice oraº, nici Galaþiul nu este construit in intregime la acelaºi nivel. Tot ca orice oraº, Galaþiul are, pe langã dealurile Þiglinei, ºi o vale. Valea oraºului, un loc unde locuitorii aºteaptã cu sufletul la gurã venirea iernii. Nu, nu din cauzã cã ar fi niºte fani ai Siberiei sau Groenlandei, ci pentru cã iarna sunt siguri cã nu au cum sã se trezeascã in apã panã la brau, chiar cand stau in casã. Dar, cum vara nu-i ca iarna, iar ploile din ultimele zile au demonstrat cu varf ºi indesat cã apa trece doar dacã are pe unde, Valea oraºului arãta ieri ca in ’79, cand Dunãrea ieºise bine de tot din matcã. Acum, Dunãrea stãtea bine-mersi la locul ei. Nici o problemã, avertizãrile hidrologice curg, ºi toate spun acelaºi lucru: pericol de inundaþii, pentru cã de bitele fluviului sunt in permanentã creºtere.
Sã revenim totuºi la valea Galaþiului, o zonã care strange laolaltã zeci de mii de oameni. Ce vinã au aceºtia pentru cã zona in care locuiesc nu are canalizare, sau dacã are, e subdimensionatã, sau dacã e dimensionatã corect, se infundã la fiecare ploaie mai zdravãnã?
Iar Valea oraºului nu este singura zonã care incepe sã dea pe dinafarã cand bãierile cerului stau deschise mai mult. Panã ºi centrul Galaþiului arãta ieri ca dupã viiturã. Maºini blocate, pietoni care se chinuiau sã treacã de pe un trotuar pe altul pe bajbaite, pentru cã apa nivelase totul, canalizãri transformate in arteziene, ce mai, un adevãrat spectacol. Din nefericire, era un spectacol al neputinþei, al nepãsãrii ºi al dispreþului. Al dispreþului celor care ne conduc, al nepãsãrii edililor, al neputinþei forþelor de intervenþie.
Iar singura explicaþie pe care o dau autoritãþile, la fiecare ploaie, e cã data viitoare vor fi pregãtite. N-ar fi util sã-ºi instaleze o linie telefonicã directã cu sfantul Ilie, ca sã fie anunþaþi din timp cand vor fi ploi?