Ca orice oraş, nici Galaţiul nu este construit in intregime la acelaşi nivel. Tot ca orice oraş, Galaţiul are, pe langă dealurile Ţiglinei, şi o vale. Valea oraşului, un loc unde locuitorii aşteaptă cu sufletul la gură venirea iernii. Nu, nu din cauză că ar fi nişte fani ai Siberiei sau Groenlandei, ci pentru că iarna sunt siguri că nu au cum să se trezească in apă pană la brau, chiar cand stau in casă. Dar, cum vara nu-i ca iarna, iar ploile din ultimele zile au demonstrat cu varf şi indesat că apa trece doar dacă are pe unde, Valea oraşului arăta ieri ca in ’79, cand Dunărea ieşise bine de tot din matcă. Acum, Dunărea stătea bine-mersi la locul ei. Nici o problemă, avertizările hidrologice curg, şi toate spun acelaşi lucru: pericol de inundaţii, pentru că de bitele fluviului sunt in permanentă creştere.
Să revenim totuşi la valea Galaţiului, o zonă care strange laolaltă zeci de mii de oameni. Ce vină au aceştia pentru că zona in care locuiesc nu are canalizare, sau dacă are, e subdimensionată, sau dacă e dimensionată corect, se infundă la fiecare ploaie mai zdravănă?
Iar Valea oraşului nu este singura zonă care incepe să dea pe dinafară cand băierile cerului stau deschise mai mult. Pană şi centrul Galaţiului arăta ieri ca după viitură. Maşini blocate, pietoni care se chinuiau să treacă de pe un trotuar pe altul pe bajbaite, pentru că apa nivelase totul, canalizări transformate in arteziene, ce mai, un adevărat spectacol. Din nefericire, era un spectacol al neputinţei, al nepăsării şi al dispreţului. Al dispreţului celor care ne conduc, al nepăsării edililor, al neputinţei forţelor de intervenţie.
Iar singura explicaţie pe care o dau autorităţile, la fiecare ploaie, e că data viitoare vor fi pregătite. N-ar fi util să-şi instaleze o linie telefonică directă cu sfantul Ilie, ca să fie anunţaţi din timp cand vor fi ploi?