Alesii nostri au un mod deosebit de a se face de toata jena. Asta cu atat mai mult cu cat noi avem anumite pretentii de la ei. Dar unde nu e… nici Dumnezeu nu cere. Numai ca noi nu suntem Dumnezeu si nu putem avea intelegerea suprema cand isi dau cu stangu-n dreptu'. Asa ca nu mai ramane decat sa-i taxam - daca ne tine - si, oricum, intr-un mod mult prea finut avand in vedere ca tot datorita noua, celor multi, au ajuns unde au ajuns (ca despre contributia lor fata de societate, mai bine… fara comentarii). De fapt, cand stai si analizezi cate un ales de frunte al poporului mai ca-ti vine sa te intrebi: "Mai frate, de unde a mai rasarit si asta? L-am ales si eu, deci m-am inselat amarnic sau eu nu l-am ales si toti ceilalti din jurul meu, care l-au ales, sunt saraci cu duhul?”. Nu, marea majoritate nu-s saraci cu duhul, dar exista staff-urile de campanie, care de-aia sunt staff-uri de campanie: sa-si scoata omul pentru care lucreaza frumos si destept. Iar noi romanii sa punem botul. Treaba discutabila totusi. Si, revenind la subiect, cand ii vezi pe unii - de alesi e vorba - parca iti vine sa-ti tragi cu parul in cap sau sa ii tragi aluia cu parul in cap de oftica. Pai se ajung cate unii care, daca ii iei bine la scuturat nici radical din noua nu stiu cat face. Iar altii, mai destepti - manca-i-ar mama - isi tocmesc presa care sa-i scoata mai tot timpul frumosi (sau atat cat ii tine buzunarul sau nu depasesc cu pretentiile interesele patronilor din presa). Mai sunt si altii, insa, care au - de exemplu - ziarul lor sau actiuni pe la mai multe ziare. Aici e marea tragedie. Mai precis, in momentul in care respectivii pierd simtul masurii si incep sa-si tapeteze, cu lux de amanunte, obositor si zilnic, maretele realizari. Or fi ele, nu contesta nimeni, dar unele sunt doar praf aruncat in ochii prostimii. Care prostime inghite multe saraca! Asa cum tot multe si vorbeste, ca, de, vorba aia: gura lumii… sloboda! Dar pentru ca ultima barfa care circula prin targ a suparat rau alesul cu actiuni in presa (hm!) a fost aleasa cea mai la indemana solutie. Dar si cea mai jenanta - si anume iesirea in propriul cotidian cu declaratii in care erau negate barfele care circula prin targ si care il vizeaza! Cui i s-o fi parut normal acest gest? Hai sa zicem ca barfa trebuia contrazisa. Dar in propriul ziar? Sa fim seriosi! Daca avea ceva de spus cu adevarat, iesea in fata tuturor reprezentantilor presei sau, si mai bine, pe strazi, sa dea ochi in ochi cu poporul care a prins barfa cu pricina din zbor si a inceput s-o comenteze, cu avant, pe la colturi.