Alegerile sunt, de regula, o premisa ori o sansa a schimbarii. In aceasta toamna, au fost ori sunt in desfasurare alegeri in doua tari de prim interes pentru Romania: Statele Unite, cel mai puternic partener strategic, si Ucraina, cea mai importanta tara cu care ne invecinam. O schimbare la varf, in fiecare din aceste state, ar pune intr-o noua ecuatie sistemul nostru de relatii externe si poate l-ar dinamiza. Caci relatiile cu SUA par sa se fi instalat intr-o pozitie relativ stabila, dar nemultumitoare pentru noi (bazele americane din Romania, relatiile economice, sprijinul politico-diplomatic etc.), iar cele cu Ucraina sunt tensionate la o cota neobisnuit de ridicata din cauza conflictelor de la Gurile Dunarii. Se spera ca alegerile prezidentiale - si din Ucraina, si din America - vor permite noului (sau vechiului) titular sa-si inceapa mandatul intre altele si cu o abordare noua a relatiilor cu Romania, prin dinamizarea lor. Dar in Ucraina - aflata intre doua scrutinuri - sansele electorale par a da castig de cauza candidatului prorus, iar in Statele Unite oricare dintre protagonisti ar castiga cursa pentru Casa Alba (probabil tot Bush, pana la inchiderea editiei), politica externa - inclusiv cea privitoare la Romania - nu va marca schimbari esentiale.
Jocurile par deci sa se desfasoare in continuare dupa regulile de pana acum. Daca e vorba de vreo schimbare a pozitionarii Romaniei in raporturile cu Kievul sau cu Washingtonul, tot Bucurestiul trebuie sa aiba initiativa. Iar Bucurestiul, de fapt Romania, se afla, de asemenea, in febra campaniei electorale, parlamentara si prezidentiala. Optiunile de politica externa ale principalilor competitori, adica PSD+PUR si PNL-PD, nu difera substantial, dar o diferenta totusi intre aceste doua blocuri exista. Si este sesizata in cancelariile straine interesate. Atuul ar fi, dupa surse diplomatice si de presa, al PSD, ai carui lideri actuali - aflati la putere si la Presedintie, si la Guvern - sunt cunoscuti si la Washington, si la Moscova, iar intr-o masura mai mica si la Kiev.
Daca insa, cu toata aceasta suita de alegeri in desfasurare, echipa politica nu se va schimba nici la Washington, nici la Kiev (la Moscova, oricum, nu), nici la Bucuresti, nu ne ramane decat sa mizam pe imaginatia si pe inteligenta viitorilor nostri guvernanti pentru a promova mai eficace interesele nationale ale tarii.