Vanzoleala serioasa pe scena politica in ajunul zilei de joi, in care se hotaraste suspendarea presedintelui, dupa o saptamana in care acest subiect fusese ingopat sub stiva repozitionarilor din noul guvern Tariceanu. In acest timp, a fost amuzant de observat cum democratii, pe vremuri destul de rodati in opozitie, incearca acum sa se reobisnuiasca cat de cat cu aceasta postura, sa-si reascuta coltii pentru critici. La randul lui, atacat din toate partile si in cele din urma invins, Basescu parea chiar resemnat ieri. Din incapatanarea uneori prosteasca de a se razboi cu orice pret cu Tariceanu si din dorinta de a avea totul sub control nu a mai ramas aproape nimic, desi in aparenta un tip ca Basescu nu se poate recunoaste invins cu propriile arme. A incercat, deci, sa impinga situatia pana la extrem, mergand pe principiul de "totul sau nimic" si anuntandu-si demisia de dupa suspendare. Democratii merg tot pe mana presedintelui si erau ieri impacati cu aceasta varianta, din moment ce, pe langa apelurile la luciditate din partea parlamentarilor, principalele lor declaratii au batut in principal moneda obligatiilor fata de popor. Ca doar tot la mana poporului se va ajunge la final, iar poporul trebuie gadilat. Trebuie sa i se spuna ca totul a fost pentru el (tot circul din ultimii doi ani si ceva, probabil) si ca, in ultima instanta, el este singurul care isi poate hotari conducatorii. Si, tot ca argument ultim, Basescu marseaza pe ideea ca acum, cu aceste ocupatii care-l vizeaza direct, sunt ignorate toate prioritatile Romaniei, uitand ca de fapt ele au fost indepartate tocmai din cauza purtarii sale si din cauza atmosferei aproape isterice pe care tot el a impus-o politicii si societatii romanesti. Atitudinea lui Basescu din ultimele zile este riscanta, insa riscurile sunt asumate. Ii pot readuce gloria sau sunt doar gesturi de sinucidere politica. Cu siguranta ca purtarile de de copil care-si ia jucariile si pleaca sunt doar in aparenta, ca un act de "demnitate" politica. Dupa ce a innebunit o intreaga generatie de damboviteni, acum nu vrea sa stea la mana lor. Vrea tot la mana poporului, si e posibil ca poporul sa fie impresionat si sa-l prefere tot pe el "in dauna" unor adversari care mie personal nu-mi spun nimic din punct de vedere al greutatii politice.