Alegerile locale de duminica, prin rezultatele partiale, ii fac pe multi analisti sau lideri de partide sa considere ca scena politica romaneasca s-a polarizat. Ceea ce nu este rau deloc, avand in vedere ca in democratiile ocidentale polarizarea fortelor politice s-a petrecut de foarte multa vreme, in beneficiul unei administrari mai eficiente a treburilor publice. Polarizare care era asteptata de mai multa vreme si la noi, prea multe partide participante la actul politic avand darul sa dilueze capacitatea decizionala legislativa si pe cea a guvernarii.
Faptul ca PSD si PDL reusesc sa castige cele mai multe dintre voturile alegatorilor este argumentul forte cand se vorbeste despre polarizarea scenei politice romanesti. Mai mult, se spune ca PDL - de dreapta - reuseste de unul singur sa contracareze forta PSD - de stanga - exercitata aproape 18 ani al rand. Deja nici nu se mai vorbeste de PNL, care - totusi - nu iese de pe scena politica, ci doar trece pe locul trei. Un loc onorabil, de altfel.
Pozitionarea PDL pe partea dreapta a esichierului politic este insa daca nu una falsa, una fortata. Analizand la rece doctrina si chiar modul de actiune ale democrat-liberalilor, vedem ca prima nu prea este - cel putin deocamdata - de dreapta sau centru-dreapta. Doar ca PDL s-a declarat, dintr-o data partid de dreapta si a intrat in familia popularilor europeni nu este decat praf in ochi. Este vorba doar de aceeasi Marie cu alta palarie.
La fel, pana acum, PDL a actionat ca un partid de stanga. A sustinut formal reformele de dreapta, dar s-a luptat din rasputeri pentru aplicarea unor initiative de stanga. Lucrul este explicabil. PDL a aparut mai mult prin rebotezarea PD, care - se stie - a fost un partid de stanga, afiliat la Internationala Socialista. Oamenii acestui partid nu se pot schimba peste noapte, mai ales daca luam in consideratie ca si-a crescut efectivele de cadre si membri prin racolarea, in ultimii 3-4 ani, a primarilor si consilierilor locali si judeteni alesi in 2004 pe listele PSD. Ca sa nu mai vorbim ca in legislatura 1996-2000, PD a facut tot ce a putut pentru demolarea si ingroparea Conventiei Democrate, in principal a PNTCD, forte politice eminamente de dreapta. Lucru care i-a si reusit. Si, cum se spune, lupul isi schimba parul, dar naravul - ba.
Toate acestea duc la concluzia ca, de fapt, dreapta romaneasca nu s-a intarit prin aparitia PDL, ci a intrat in agonie. Liberalii singuri, istoric de dreapta, nu mai pot face fata singuri acestei ofensive a stangii traditionale, ajutata subteran de stanga fardata in culorile dreptei.