E greu ca in preajma zilei de 9 mai sa scrii despre altceva decat despre Ziua Victoriei impotriva fascismului si Ziua Europei.
Acum 61 de ani, Europa termina un razboi pustiitor, in care armatele facusera de zeci de ori mai multe victime in randul populatiei civile decat in randul militarilor, in care mii de sate si sute de orase au fost sterse aproape complet de pe fata pamantului (Leningrad, Coventry si Varsovia printre ele), o etnie intreaga a fost decimata sistematic (evreii), natiuni infloritoare au fost date inapoi cu zeci de ani in termeni sociali, politici si economici - prima dintre ele fiind Germania. Douazeci de milioane de oameni au murit in acest razboi si numai doua milioane au fost militari. Cinci milioane de copii au murit in acest razboi, printre ei un milion de copii evrei si doua milioane de copii rusi. Cea mai avansata zona a lumii in 1939, Europa Occidentala, alaturi de SUA, Japonia, Australia si Canada, a fost obligata sa introduca sisteme de cartelare a alimentelor, combustibililor si medicamentelor, cartele care au mai functionat in Europa Occidentala pana dupa anul 1960. Desi fascismul a fost infrant la 9 mai 1945, in estul Europei razboiul a continuat inca 45 de ani. Pana in 1989, trupele sovietice si o clica politica din fiecare tara au mentinut un sistem colectivist care a distrus vietile altor sute de milioane de persoane. S-a terminat, dar in matricea genetica a Europei spaima de fascism si de crima organizata la nivel de stat in sistem industrial va ramane vesnica.
9 mai este si ziua Europei unite. Cand a cazut zidul Berlinului, conducatorii celor 12 state membre de atunci (printre ei Francois Mitterand, Helmuth Kohl si Margaret Thatcher) au hotarat sa deschida granitele Europei si sa permita accesul fostelor state socialiste ca membre depline ale Europei unite. Oricate pacate ar fi avut acei 12 sefi de state (si au avut destule, dupa cum scrie in cartile de istorie), toate trebuie sa le fie mantuite pentru aceasta decizie care a redat speranta celor de dincolo de fosta Cortina de Fier. Procesul de integrare dureaza si genereaza evenimente care fac deliciul presei de scandal. Dar integrarea merge inainte, mai incet sau mai repede, dupa firea oamenilor si cursul timpurilor.
Din pacate, contabilii europeni se incurca in calcule daca ii pui sa faca ceva in timpul anului calendaristic. Asa ca au decis ca Romania si Bulgaria vor fi primite la 1 ianuarie 2007.
Un semn istoric ar fi fost daca ne-ar fi primit la 22 decembrie sau la 9 Mai. Acestea sunt zilele noastre de nastere.