Am facut ochi cu totii in duplexurile unor zgarie-nori din buricul Romaniei, in capitala, am zarit 4x4 zburdand pe strazi (alea cu gropi, ce-i drept) si ne-am dres dimineata cu expresso dupa ce seara am petrecut la club. Apoi, ca niste vedete care ne respectam pentru ca stam la oras, ne facem unghiile, ne aranjam boticul rosu precum unghiile si... ajungem la postul de televiziune care ne face vedete. Buun. Dupa care... stupoare! Suntem trimisi sa filmam la tara! Da, la tara! In fine, trecem peste acest aspect avand in vedere ca este vorba despre vizita unei Majestati. A unui print, ceea ce nu-i de colo. Drumul-drum, noroc mare ca exista aerul conditionat in masina si... nimerim prin vagauna unde nu prea avem semnal la telefon (vai! Daca suna manichiurista sa-mi confirme programarea?). Unu, doi, trei si... filmam! De fapt nu, se ia o pauza, sa treaca o caruta care a umplut atmosfera de praf si care sigur ne va umple de bube ulterior. Din nou: unu, doi, trei... ah! Ce ameteala, ce aer ciudat - probabil pentru ca lipsesc betoanele si blocurile inalte de la capitala -, ce miros (aoleu, e de la o vaca! Ce scarbos!). In fine, se filmeaza si apoi - ca sa scurtam povestioara imaginata de mine ca se petrece in mintea blondinei de la un anumit post de televiziune, care a luat "pulsul" localitatii vizitate ieri de printul Charles - se transmite. Ce reiese din material? Ca printul Charles se afla la Covasna, in satul Miclosoara. Bun, foarte frumos. Continuarea insa ma transpune instant spre mintea reporteritei, minte umbrita de betoanele capitalei: "Ce parere aveti ca un print s-a urcat intr-o caruta obisnuita?". Bang! Super tare, frate! "Caruta obisnuita"... Pai normal, cu ce era sa se plimbe? Cu avionul, sa admire satul de la distanta corespunzatoare, nu cumva sa se umple de praf? Ma rog, atata pot concluziona si deci intreba unii, atata reiese din stire: s-a plimbat printul in caruta. Pai, in conditiile in care in Anglia lui merge la parade in trasura, la tara, intr-un mediu atat de... rustic si rudimentar cu ce putea omul sa se plimbe pentru a fi in ton cu peisajul? Iar daca din reportaj s-a dorit cumva instigarea taranimii la a fi gura-casca si uimiti ca la a nu-stiu-cata minune, ei bine, pe mine nu m-a convins nimic de faptul ca oamenii ar fi ramas chiar gura-casca sau tampi de uimire. Dar, de dupa blocuri, trimisa brusc la verdeata de la tara, situatia se poate distorsiona brusc in ochii obisnuiti cu lampile televiziunii sau cu neoanele din club.