Dupa ani buni de haiducie, si prin eforturile organizatiei patronale APEL a editorilor de presa locala din care Monitorul face parte, a aparut un act normativ care reglementeaza modul de acordare a publicitatii platite din bani publici catre ziare, radiouri si televiziuni, incepind de la guvern si terminind cu consilii judetene, primarii sau institutii ale statului. In acest fel se spera ca prieteniile dintre mijloacele media si functionari alesi sau numiti, facute pe bani publici, sa se incheie. Sistemul prin care, platind reclama din bani publici, politicienii aflati la putere isi aranjau bunavointa editorilor a fost folosit din greu de PSD cu voie de la Nastase, pe atunci prim ministru. Astfel a umplut paginile unor ziare bucurestene CFR Marfa care, vezi bine, isi facea reclama la marfare. Sau Asociatia Controlorilor de Trafic Aerian care nu se stie pentru ce anume facea reclama. Sau Petrom, pe vremea cind nu fusese cumparat de austrieci. Si cite altele.
Mecanismul lipsit de control al platilor de publicitate facute discretionar de institutiile publice catre diferite mijloace media a dus la crearea unei adevarate explozii de ziare si saptaminale. Fenomenul a fost provocat de abundenta de bani publici aflati la indemina alesilor sau numitilor, care au putut fi acordati la numerosii intreprinzatori care au scos la iuteala foite tiparite. Daca un ales doreste sa-si promoveze o imagine favorabila, el acorda cu titlu de publicitate sume considerabile unui sa zicem ziar local, cumparindu-si practic pe bani publici articole favorabile despre care isi inchipuie ca ii aduc vreun folos. Ridicolul situatiei este ca respectivele tiparituri au un circuit inchis de difuzare, fiind date gratuit intr-un cerc constind din politicieni locali, buni cunoscatori ai acestui mecanism de finantare. Aceste tiparituri nu ajung si la ochii publicului care dealtfel nu are ce citi in ele. Pentru astfel de publicatii, cresterile de tiraj - daca ar exista - le-ar crea mari probleme, deoarece ar presupune cheltuieli pe care nu le pot angaja cita vreme banii pe care ii pot primi de la protectorii lor politici ramin aceiasi.
Noul act normativ, perfectibil, reglementeaza in schimb modalitatile in care se pot cheltui bani publici pe reclama, excluzind din start trompetele tiparite. Cu ani buni in urma, agentiile de publicitate au procedat si ele la o astfel de triere a publicatiilor in care dau reclama comerciala pentru clientii lor. Acum nici o agentie de publicitate nu mai contracteaza cu publicatii marunte, motivul fiind lipsa de eficienta.
Aparent, masura pare o limitare a libertatii de exprimare. In realitate insa, daca privim la tarile din jur, aceste aspecte au fost reglementate de ani buni, iar inflatia de publicatii din Romania pur si simplu nu exista. In Statele Unite sint doar patru cotidiane cu difuzare nationala. In Ungaria, sint cinci, excluzindu-le pe cele specializate, iar judetele din aceasta tara au doar cite un singur cotidian. Aplicarea regulamentului de acordare a publicitatii din bani publici face putin probabila existenta pe viitor a celor circa 30 de ziare cu pretentii de difuzare nationala. Nici la Botosani nu vor mai rezista patru cotidiane, sapte saptaminale si un lunar; de majoritatea, dumneavoastra nici nu ati auzit vreodata, insa sint mentinute practic din bani publici. Editorul unui astfel de cotidian, celebru pentru miinile crapate si postura umila, isi difuzeaza cu mapa sub brat tirajul numai la cei citiva care l-au platit. Dincolo de cersatoria practicata se ascunde insa o vila si un turism nou nout cumparat practic din bani publici. Mai important este insa faptul ca cititorii de presa vor fi lipsiti de dezinformarea sistematica a editorilor acestor tiparituri care scriu in functie de cine ii plateste. Ceea ce inseamna inca un cistig, in afara economiei la banii adunati practic de la noi toti.