A plecat in lumea celor drepti, purtat pe aripile a doi ingeri care pufneau in ras la solticariile si snoavele lui. S-a dus sa moara putin, cel care o viata intreaga a fost taranul neaos de pe scena si ecrane. A plecat sa se intalneasca cu cei de seama lui. Cu Amza, cu Toma, cu Ciubotarasu.
A luat viata in piept cu avantul celor care credeau in Dumnezeu, in neamul romanesc, in radacina ce nu se poate smulge. A bantuit prin puscariile comuniste imbracat in camasa verde a sperantei. A facut foamea si a dormit prin parcuri. A ajuns pe scena cu nume de imprumut si a inceput sa daruiasca lumina si intelepciune. Pe scena, ca si pe ecran, Badia nu juca. El traia. Era parte rupta din viata fiecare rol, fiecare replica. ¥aran neaos de la ingemanarea Bistritei cu Siretul, a trait asa cum a jucat si a jucat asa cum a trait. A suferit, a plans poate, dar niciodata nu a lasat sa se vada nimic. A daruit tot timpul ce avea mai bun celor din jur. A iubit mult viata si a fost iubit de femei. A cerut putin si a daruit pentru toti si toate lumina, increderea si intelepciunea mostenite de mii de ani ale taranului roman.
Sfatos precum un bunic, intelept precum un dascal, credincios precum un preot si sturlubatic precum Pacala. A iubit femeile, pamantul si vinul. Tot ce era lumesc a fost al lui. A daruit si a dobandit. A fost actor, a fost sfetnic pentru cei care trudesc pamantul, a fost sot, amant, luptator si intelept. Bon-viveur, neducand vinul la ureche, a iubit in acelasi timp neamul din care si-a tras sevele si de care nu s-a despartit nici macar cu gandul. Prototip al romanului de la tara, a jucat in zeci de filme. Comedii sau drame. Trecea de la comedie la drama cu o naturalete uluitoare. Pentru asta nu este indeajuns talentul. Pentru asta iti trebuie traire. ßi el a trait. Viata lui a fost o drama si un spectacol. A plecat senin, asa cum a calatorit si prin viata.
Nu plecarea lui o plangem, ci golul ramas in sufletele noastre prin plecarea lui. El este acum la fel de fericit precum a fost aici pe pamant. Noi am ramas mai saraci si mai tristi, pentru ca ingerii au luat o parte din ceea ce consideram ca ne apartine.