Vineri dimineata, Romania a fost trezita din somn de o veste teribila: Nicolae Dobrin s-a stins din viata, la varsta de 60 de ani, rapus de un adversar mai aprig decat cel mai puternic si mai dur intalnit pe terenul de fotbal in intreaga cariera: cancerul. Stiam cu totii de suferinta 'Printului din Trivale', stiam de operatia dificila suferita in primavara, stiam ca lupta are sanse minime de a fi castigata, dar refuzam sa acceptam ca, odata si odata, va trebui sa capituleze. In ciuda vointei noastre si a ambitiei lui de a lupta pentru viata, 'Gascanul' s-a stins, aprinzandu-i-se, dupa oranduiala crestina, lumina de la capatai. Lumina care il mentine viu, il tine langa noi, desi a trecut la cele vesnice.
Putini mai sunt printre noi cei care au putut sa se bucure de momentele de magie oferite pe dreptunghiul verde, dar stim ca, atat de bun si de generos cum a fost pe pamant, cu siguranta isi va gasi un loc acolo unde numai cei buni isi traiesc odihna vesnica. Si poate, asa cum ne-a incantat pe noi cu driblingurile lui, poate ca le va ascunde ingerilor si sfintilor mingea, pentru ca apoi, ca un artist si un boem desavarsit, sa savureze un 'doi ochi albastri', musai de Pitesti, la o partida de carti.
Ne-ai parasit, Gicule, lasandu-ne noua durerea ta, care te-a macinat toata viata. Si noi o vom duce de bunavoie, pentru ca ai fost omul care a stiut sa se impotriveasca cu incapatanare si deplina constienta ordinelor marsave de a face glorie in haine de imprumut sub care era ascuns albastrul militienesc. Ai vazut de pe banca de rezerve Mondialul din '70 si nu i-ai aratat lui Pele cat de bun esti, dar ai dovedit ca ai puterea sa-ti aperi ce-i al tau, chiar daca altii au incercat sa te umileasca. Puteai fi vedeta lui Real Madrid din anii de glorie deplina, insa nu ai fost lasat de un regim de teroare, dar nu te-ai plans. Ca un artist, te-ai ridicat ori de cate ori ai fost la pamant si ai revenit mai puternic. Nu ai spus ca te doare si te macina. Dar am stiut. La fel de bine cum stim ca, de fapt, nu ai plecat dintre noi, ci esti mereu aici, atingandu-ne cu o vorba buna cand nu facem bine ceea ce facem si poate ne vei mai spune cate ceva dintre secretele fotbalului. Pentru noi, esti nemuritor si vei purta cu tine coroana unui rege care, de prea putine ori, a fost urcat pe tronul lui.